Fats Domino, The King

Povestea e cît se poate de reală şi zice că aflîndu-se printre spectatorii unuia dintre concertele lui Elvis Presley, în 1969, la Las Vegas, şi recunoscut de „The King”, atunci cînd unul dintre ziariştii prezenţi l-a întrebat ceva pe Elvis adresîndu-i-se cu porecla devenită emblemă, Presley l-a oprit şi, arătînd cu mîna spre Fats Domino, a zis: „Adevăratul Rege nu sînt eu, ci el, Fats Domino”. Sigur că ceva adevăr zace în spusele lui Elvis, cu menţiunea că timiditatea şi modestia extremă nu i-au adus lui Fats celebritatea la care poate că ar fi avut dreptul. Nu a fost nici Chuck Berry, nici Little Richard, dar importanţa lui în apariţia şi promovarea rock’n’ roll-ului este aproape la fel de mare. Născut în 1928 exact unde trebuia, adică la New Orleans, sub un nume cum numai acolo se putea inventa, adică Antoine Dominique Domino Jr., avea să îşi capete porecla în 1947, de la muzicianul Billy Diamond, căruia îi amintea de pianistul Fats Waller, dar şi fiindcă era cam grăsuţ şi mîncăcios. Trebuie spus că Diamond l-a angajat pe loc în trupa lui, pentru rezonabilul salariu de… 3 dolari pe săptămînă! Anii ’50 i-au adus glorie şi bani mulţi, Fats avînd nu mai puţin de 10 single-uri în Billboard Top 10, cele mai cunoscute, reluate de nenumăraţi artişti celebri, inclusiv Beatles ori Rolling Stones, fiind „Blueberry Hill” şi „Ain’t That a Shame”. A avut 10 discuri de aur în aceeaşi perioadă şi cînta cam 340 de seri pe an, pentru fiecare primind cîte 2.500 de dolari. Vă las să socotiţi singuri. Uraganul Katrina l-a găsit în străvechea casă unde se născuse. S-a crezut că a murit cînd aceasta s-a năruit. Fals. Fusese salvat de armată şi dus într-un adăpost din Baton Rouge. Mai spun doar că, perfect atipic, a avut o singură soţie, Rosemary, alături de care a stat din 1947 pînă în 2008, cînd ea s-a stins. Au avut 8 copii, toţi purtînd nume care încep cu litera A! Fats a plecat pe 24 octombrie să-l caute pe prietenul său Chuck Berry.

 

 

Fiţi sociabili!