Experţi în înmormîntări

De cînd am devenit sucevean, adică din 1978, am fost în permanenţă în contact cu sportul de aici. Îmi amintesc de anii în care nu mai ştiam cum să-mi împart timpul în week-end spre a putea ajunge la meciurile de primă divizie la fotbal, volei, rugby, handbal. Un oraş care respira sport, în care atît C.S.M. cît şi C.S.S. constituiau veritabile repere. Ani de-a rîndul, cît am fost agent de turism şi mă ocupam direct de deplasările sportivilor suceveni din toate sporturile la competiţii ori le asiguram cantonamente, i-am cunoscut pe absolut toţi antrenorii şi pe sportivii importanţi din zonă. Apropo: de lupte n-am zis încă nimic, judeţul nostru dînd campioni mondiali într-o veselie. N-am zis nimic nici de canotaj ori de atletism, sporturi în care de asemenea Suceava era sinonim cu performanţa. … Şi ajunserăm în anul de graţie 2013. Cum stăm în momentul actual? Hai să privim doar sporturile de echipă, că ăstea atrag mai mult. Mai întîi fotbalul: avem o echipă care s-ar părea că e în Divizia B, lucru absolut remarcabil. Numai că echipa, după ce nu ştia dacă va avea sau nu bani pentru taxa de înscriere, se află acum în situaţia de a nu avea nici antrenor, nici lot de fotbalişti, nici bani. Voleiul se zbate undeva într-o divizie neomologată, cu speranţa că vor veni şi zile mai senine. Rugby-ul e de-a dreptul hazliu: antrenorul Constantin mi-a spus acum cîteva zile că nu poate să-şi facă nici măcar un plan de pregătire, fiindcă nu ştie dacă vor fi bani măcar pentru… meciurile de acasă! Că despre deplasări ori cantonamente, nici vorbă. Handbalul, care acum 2-3 ani juca finale europene, a rămas şi el fără jucători şi fără antrenori. Noroc de Petrică Ghervan. Petre, nu intri şi în teren? Nu sînt bani. N-are Consiliul Local, n-au federaţiile, n-au sponsorii. N-au bani de competiţii, ci doar de înmormîntări. În fond, e mai ieftină o slujbă la cimitir, decît un tur de campionat.

 

Fiţi sociabili!