Eşti mic, domnule Hitchcock

Stăteam de vorbă cu un preot. Unul descuiat tare la minte, nu habotnic şi năuc precum exorcistul criminal de la Tanacu, ăla care a făcut toată ortodoxia de rîs. Cumplita poveste, din care nu poţi discerne cine-i întreg la cap (popa exorcist şi criminal sau victima bolnavă psihic), a primit nişte impresionante premii cinematografice. Inspirat de crima năucitoare de la Tanacu, Cristian Mungiu a desenat un scenariu pentru care juriul de la Cannes l-a împodobit cu lauri. Toată porcăria asta, pentru că despre o porcărie vorbim aici, nu face decît să demonstreze apetitul absolut grobian al bipezilor umani pentru tragedie. Cu ce se fac renumiţi regizorii noştri? Cu un domn Lăzărescu pensionar şi pauper, care moare pe targă fiindcă nimeni din sistemul sanitar românesc nu-l bagă în seamă sau cu una care dă şi ea colţul fiindcă face un avort tembel, cronometrîndu-l în patru luni, trei săptămîni şi restul zile. Lista-i lungă. Unii regizori au o plăcere morbidă din a-şi construi succesele cinematografice manevrînd tenebrele realităţilor româneşti. Asta pentru că n-au idei proprii. Se încununează imaginea României cu ceva după premierea filmului „După dealuri”? Nu. Europa a premiat filmul din cauză că nu şi-a închipuit că într-o ţară membră UE, şi creştină pe deasupra, e posibil un asemenea abominabil scenariu. Fiind şi un sceptic înrăit şi un ins care n-a renunţat la năravul cetitului, vă voi spune că orice credinţă, fie ea filosofică, teozofică sau ateistă, nu-şi pune mănuşi albe atunci cînd trebuie să-şi sugrume sau să-şi schingiuiască adversarii. În numele unui Dumnezeu prezumtiv mor sute de mii de oameni. Dumnezeul fictiv e doar motivul, cauza fiind cu totul alta. Una cu mult mai puţin divină. De ce se încaieră şiiţii şi suniţii? E totalmente ierbivor ăla care crede că motivul ar fi unul religios. Nu, e vorba de producţia de armament. Rusia, de exemplu, care este o mare putere ecumenică în probleme de kalaşnikoave, de rachete sol-aer şi de alte „binecuvîntări” de ucidere în masă, nu-şi poate permite să piardă o afacere criminală cum e cea din Siria. Genocidul care se petrece acum în această ţară are pînă şi binecuvîntarea colonelului Kiril, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Nu ştiu dacă polcovnicul ăsta, Kiril, slujitor devotat al kaghebistului Putin, ştie că cel puţin 100.000 de creştini au murit în decursul ultimului an. Religiile au ajuns să-şi aroge puteri suprastatale şi să practice un imperialism financiar în numele unor entităţi iluzorii. Păi, vă spun un singur silogism inspirat de prietenul meu preotul de care v-am pomenit la început. Bre, dacă în grădina Raiului Adam şi Eva ar fi fost chinezi, ce s-ar fi întîmplat cu creştinismul? S-ar fi întîmplat fix o brînză. Chinezii Adam şi Eva ar fi mîncat şarpele, iar creştinismul ar fi fost astăzi o frumoasă şi ecologică religie horticolă. Trăiască mărul! Bine, o religie horticolă cu ramurile ei schismice. Unii s-ar fi răzvrătit faţă de credinţa în Măr şi s-ar fi îndreptat spre adorarea Prunei şi înlocuirea agheasmei cu sfîntul trascău, ăla care năuceşte poliţişti rutieri de la prima halenă ecumenică. Şi sfinţii horticoli ar fi fost alţii. Ne-am fi închinat acum la preacuviosul Mahmurel, cel răpus de-o ciroză satanică. Fraţilor, se ştie că horticultura e bună prietenă cu viticultura. Genul ăsta de rubedenie nu poate aduce decît bucurie în rîndul celor care se închină numai la bărdacă, halbă, butoi, sfertuc, cinzeacă şi draft. Într-o religie a lui Bachus (zeu care oricum a trăit înaintea lui Hristos), adresabilitatea dintre enoriaşi şi sacerdot nu era precum cea din ziua de azi, adică: „Săru’ mîna părinte, binecuvîntează”. Nu, adresabilitatea ar fi fost cam aşa: „Zîua bună, dai o prună?”. Fanii lui Bachus nu ar da niciodată înapoi dacă li s-ar oferi moca vreo horoşpincă. Noii idoli mondiali, trascăul şi banul, au cîştigat teren în faţa deja prăfuiţilor Iisus, Budha, Allah şi Mahomed. Chiar şi sacerdoţii acestor idoli prăfuiţi s-au dedulcit la fructele iadului. Ca şi-n viaţa reală, există şi în situaţia noilor idoli o ierarhie sacerdotală. Toţi se închină banului, dar nu toţi îl au. Un studiu recent arată că 40% din avuţia mondială, avuţie care se ridică la aproximativ 135.000 de miliarde de dolari, este deţinută de doar 1% din populaţia planetei. Sacerdoţii banului ţin în portofele 39% din marea avere mondială. În plus, „persoanele cu active de peste 5 milioane de dolari controlează aproape un sfert din averea globală”. Polaritatea bogaţi – săraci se accentuează pe zi ce trece. „Avuţia bogaţilor creşte mai rapid decît totalul avuţiei globale”. La nivelul bogaţilor, „averea persoanelor cu peste 5 milioane de dolari va creşte anual cu circa 8%, iar a celor cu peste 100 de milioane de dolari va spori cu 9,2%”. Concluzia e că bogaţii cei mai bogaţi se vor îmbogăţi în continuare mult mai iute decît milionarii de rînd. În timp ce unii îi muşcă austeritatea de cur, alţii nu-şi mai încap de bine. Un prinţ saudit s-a enervat pe socotitorii de la revista „Forbes” că i-au subevaluat averea estimată la vreo 20 de miliarde de dolari, iar în felul acesta l-au plasat abia pe locul 26 în topul celor mai căpătuiţi indivizi ai planetei. Vă daţi seama ce supărări are băiatul ăsta în timp ce în lume se moare zilnic de foame cu sutele de mii? Păi, Gigică Becali, ocnaşul stelist, părea un mic copil atunci cînd scotea la bătaie o amărîtă de valiză cu şpăguială de 1,7 milioane de euro. Un prinţ, tot saudit, a spart 15 milioane de euro la Disneyland în doar trei zile. Şi nu l-a arestat nimeni. Şi, dacă tot sîntem la băieţi de bani gata, iote ce a făcut o cocuţă din Texas ca să se îmbogăţească. Mai în glumă mai în serios ea şi-a pictat şlapii în culori fluorescente. A făcut întîi modele pentru copii şi acum s-a extins făcînd şi pentru doamne şi domnişorele. E milionară în dolari la doar 15 anişori. Măcar fata asta merită respect pentru talentul şi ingeniozitatea ei. Şi-a făcut averea prin muncă şi nu e ca saudiţii ăia care s-au născut cu sonda de petrol în garaj. Cînd banul şi alcoolul devin idoli, ei mutilează destine şi conştiinţe, şi duc, inevitabil, la destrăbălare. Într-o simplă vacanţă de primăvară, vreo 60.000 de studenţi americani au beozat alcool în valoare de 20 de milioane de dolari. Asta doar într-o singură staţiune din Texas. Filmul vacanţei studenţeşti e cu atît mai halucinant cu cît el cuprinde numai „studenţi beţi criţă ori studente care participă la adevărate orgii provocate de consumul în exces de alcool”. Oricum, filmul cu studenţii beţivani şi studentele nimfomane e mult mai vesel decît cel cu crima exorcistă de la Tanacu. Cînd ai bani cu ghiotura s-ar putea să-şi pierzi şi uzul raţiunii. Iote un exemplu din China. Un băiat din ăsta cu ochii oblici şi năruit cu capul a dat 15 milioane de dolari pe cel mai scump telefon din  lume, adică unul „încrustat cu foiţă de aur şi cu 600 de diamante albe. şi care pentru butonul Home are un diamant negru foarte rar”. În afară de fiţă, de moft de prostan bogat, cui foloseşte telefonul ăsta? Bre, dacă aveţi bani grămadă şi n-aveţi minte puteţi să vă luaţi un astfel de telefon, iar dacă nu puteţi achiziţiona unul, puteţi să cumpăraţi cu doar 500.000 de euro „ultima gumă mestecată de Sir Alex Ferguson pe banca lui Manchester United”. În timp ce lumea moare de foame şi respiră cu austeritatea în gît, unii cumpără gume gata mestecate, plătind sume exorbitante. Pentru a da nas bancherilor şi baştanilor cu bani, Banca Centrală Europeană se opune, mai nou, „taxei Robin Hood”. Şi-n România suprataxarea bogaţilor a fost suspendată la presiunile liberalilor. Nu numai bogăţia, ci şi sărăcia strică la bibilică. Două cosînzene din judeţul Botoşani i-au pus unei colege de şcoală pastile în sticluţa cu apă ca s-o intoxice „pentru că avea haine prea frumoase”. Vedeţi unde duce disperarea la nivelul plozilor? Şi dacă tot sîntem la filme cu oameni disperaţi, tot ţara mioriticilor merită Palm D’Or. Singura activitate care mai îngroaşă amărîtul nostru de PIB naţional este agricultura. Ei bine, regizorul de la Ministerul Agriculturii, habarnistul conservator Daniel Constantin, a produs un scenariu demn de Oscar. Daniel Habarnistul a semnat un protocol de colaborare cu celălalt Daniel, preafericitul păstor al BOR. Aşadar, şi agricultura va intra pe mîna popilor. Urmează Roşia Montana şi se pregătesc „gazele de şist” , Romaero şi fabrica de armament de la Cugir. Precum şi CFR Marfă. Veeeeşnicaaa loooor pomeniiiiireeee! Hitchcock, dacă ar fi trăit, ar fi trebuit să recunoască faptul că este un mic regizor.

 

 

Fiţi sociabili!