Este!

Bravo! Bine, asta aşteptam, foarte tare, extraordinar, aşa da!… Acestea au fost cuvintele cu care sucevenii au ieşit miercuri de la premiera spectacolului de la Teatrul „Matei Vişniec”. E încă devreme să ştim opinia criticilor de teatru despre „Zadarnicele chinuri ale dragostei” după William Shakespeare, în regia lui Alexandru Bogdan, dar una e recenzia avizată şi alta e bucuria spectatorilor care pleacă acasă satisfăcuţi. Or Suceava, un oraş fără cultură teatrală, dar cu mare plăcere de a şi-o construi, exact d
e satisfacţie are nevoie. Emoţia e cea care hrăneşte spiritul şi numai după ce acest buton s-a declanşat putem începe a creşte. Deşi prima stagiune a celui mai tânăr teatru din ţară a început în toamna anului trecut, iar publicul a văzut deja cîteva spectacole, puţine, ce-i drept, abia acum se poate spune că s-a-ntîmplat ceea ce era de aşteptat. Regizorul şi actorii au găsit formula magică de a ajunge la public, de a-i face pe spectatori să rîdă, să plîngă, să aplaude. După o seara ca aceasta, sucevenii au plecat acasă cu gîndul că abia aşteaptă să vadă următorul spectacol. 
Deocamdată, nu e nevoie de argumente de specialitate, nu există interes şi probabil că n-ar fi nici în avantajul tinerei trupe sucevene să ascultăm critici aspre, să le căutăm nod în papură, cum de altfel s-a mai întîmplat. Acum e nevoie de răbdare, de bunăvoinţă şi de mult drag pentru comunitate, atît din partea spectatorului, oricît de cult ar fi el, cît şi a autorităţilor locale, care abia aşteaptă să vadă pe scenă calitate, să simtă că banii publici au fost cheltuiţi cu rost. Lucrurile sînt simple: teatrul şi arta, în general, n-au nevoie de justificări financiare, deşi se fac pe un buget. Teatrul e despre darul actorilor, despre emoţii şi aplauze, ceea ce la acest spectacol s-a întîmplat. De aceea, şi primarul a plecat rostind: „Acum pot spune că Suceava are teatru!”.

Comentariu semnat de Alina Mihăescu şi difuzat de Radio Top Suceava – 104 FM.

Fiţi sociabili!