Eradicarea rîiei, cu tot cu Capră

Probabil că încă multe generaţii de acum înainte vor fi terorizate de profesorii de română cu nemaipomenitele „Amintiri din copilărie” sub pretextul, cîndva valabil, că mare deosebire n-ar fi între Nică şi cuplul Tom Sawyer – Huck Finn din operele lui Mark Twain. Sigur e că la vremea scrierii era valabil comentariul criticului Garabet Ibrăileanu care vedea în operă „copilăria copilului universal”. În ziua de azi, însă, chestia nu se mai potriveşte: sînt copii care habar n-au cum arată o capră, iar rîia a fost eradicată, cred. Aşa încît capra rîioasă a Irinucăi ar trebui să fie doar o amintire. Eventual din copilăria literaturii române. Realitatea însă ne contrazice: mai există capre, chiar rîioase rău, precum exemplarul depistat la Ploieşti şi care năpădise ditamai Petrolul, o echipă de-a dreptul legendară, cam din aceeaşi familie cu alte şi alte legende din fotbalul românesc. Chiar: de ce or fi încălicat toţi golanii toate echipele care au scris istorie? Despre Rapid ce am putea spune decît că a fost distrusă de un golan şi atît? Dar Timişoara cu umflatu’ ăla penal? Dar Craiova şi banda care a înconjurat-o ani de zile, de la Dinel Staicu şi Neţoiu pînă la alde Mititelu? Dar Steaua, devenită stînă? Mai vreţi să zic şi de Clujul încăput pe mîinile Prodancei, de Bacăul lui Seche (ăsta măcar a avut bunul simţ să se care, odihnească-se!), de Ceahlăul lui Pinalti ori de Bistriţa lui Jean? Nu cred că este echipă neparazitată de toţi rîioşii, toţi derbedeii, toţi neisprăviţii. Dar parcă totuşi cea mai haioasă formă de rîie rămîne aia de pe capră. Cică nu-i etic/fair/corect/deontologic etc. să faci mişto de numele omului. Totuşi, cînd dai o legendă ca Petrolul pe mîinele unuia pe care-l cheamă Capră, ce altceva în afară de rîie poţi aştepta de la el? Noroc că din cînd în cînd auzim că există şi instituţia responsabilă cu deparazitarea, pe numele ei DNA.

 

Fiţi sociabili!