Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, a spus, nu o dată, că Suceava trebuie să scape de mentalitatea de oraș mic și a dat și soluția: ”Un oraș mare, pe lîngă mobilier stradal, în Suceava nu prea există mobilier stradal, are multă artă”. Probabil că autoritățile l-au auzit pînă la urmă și au început să ”planteze” prin oraș busturi ale unor oameni care înseamnă ceva pentru istoria acestui oraș.
Vineri, 13 octombrie, în Parcul Central, a fost dezvelit bustul pictorului, poetului și profesorului Dimitrie Loghin, care este orientat cu fața către Biserica ”Sf. Înviere”. Un mare merit pentru această realizare îl are fiica artistului, distinsa profesoară Viorelia Braicu, cea care a donat lucrarea și care la momentul dezvelirii a declarat: ”Mărturisesc că sînt copleșită de emoții. Mă bucur că trăiesc acest moment la care am visat. Am avut convingerea că o statuie îl eternizează pe Dimitrie Loghin, că vom urmări parcursul lui didactic și artistic uitîndu-ne la această statuie. Și cum nimic nu este întîmplător, privirea lui Dimitrie Loghin de pe soclu este orientată spre cele două elemente care au fost baza activității lui. Familia, casa noastră fiind la 100 de metri aproape, și arta, reprezentată de biserica renovată, reîmprospătată de fostul lui elev, Ion Grigore. Și în felul acesta se încheie un triunghi al existenței fericite și împlinite a lui Dimitrie Loghin. Eu sînt recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat, domnului primar, domnilor de la Serviciul de Investiții, domnilor din Consiliul Județean și sînt recunoscătoare artistului care prin actul său creator a realizat acest bust, Augustin Asimionesei”.
La eveniment a fost prezent și președintele Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, care în ultima vreme a dat-o și pe partea cultural-artistică, pentru că, nu-i așa?, la o parte a electoratului dă foarte bine, și care a spus: ”Mă bucur să văd aici că se întregește familia valorilor culturale ale Sucevei. Suceava aceasta are o patină, o rădăcină culturală fantastică. Mă uit cîtă lume a venit astăzi aici și asta înseamnă prețuire. Sînt convins că mulți ați cunoscut familia mai îndeaproape. Mă bucur, domnule primar, că veniți cu aceste inițiative să umpleți acest parc. Mai aveți destul de multe personalități care să fie recunoscute și busturi și statui să fie aduse aici, la Suceava”.
Fiind străbătut de fiorul cultural-artistic, Gheorghe Flutur a uitat că în Suceava au trăit și oameni care au avut și alte profesii și care au însemnat ceva pentru comunitatea locală, și nu numai. De ce Suceava să aibă numai statui și busturi ale celor care au înfăptuit Marea Unire ori care au pictat și au scris? De ce să nu aibă Suceava și busturi ale unor reputați medici ori ale unor sportivi care au obținut performanțe deosebite? De ce să nu aibă Suceava și busturi ale unor distinși profesori de fizică, de matematică sau de chimie, că doar au fost atîția. Dovadă stau generațiile întregi de medici, ingineri și juriști care au făcut carieră, la rîndul lor, și care au plecat în viață de pe băncile școlilor sucevene.
Și pentru că am început acest comentariu cu Emil Ursu, am să închei tot cu domnia sa: ”Actualul municipiu Suceava are mai multe cartiere. Mergi în George Enescu nu ai nici o statuie, nimic. În Burdujeni nu este nimic. Doar un monument comemorativ pentru eroii revoluției. În Ițcani nimic, în Zamca-Mărășești practic nimic. În Areni ai discobolul de la universitate, în rest nimic”.
În concluzie, Suceava înseamnă și doctori, și profesori, și sportivi, iar Suceava are mai multe cartiere, și nu doar unul singur.
