Supun atenției președintelui Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, următorul text: ”Ce rămîne după noi? Rămîn casele? Rămîn turnurile de fildeș, în care ne închidem cu nepăsare? Statuile din parcuri simt vreo bucurie? Ce a rămas după războaie? Se mai aud discursurile dictatorilor? Nu i-a înfrînt tocmai idealul strîmb pe care îl aveau? Știu. Arta rămîne. Cărțile rămîn, picturile realizate cu sensibilitate și credință. Eu pot să păstrez în inimă marea, să-i aud frămîntările chiar de aici, din sudul Bucovinei. Astăzi, marea a venit la mine. Corăbiile stau liniștite în port. Cu toții avem în inimă un port. Întoarcerea este atunci cînd statuile vorbesc. Poate că niciodată. Trebuie să-ți faci așteptarea frumoasă”. Textul poartă semnătura Mălinei Anițoaei.
Supun atenției vicepreședintelui Consiliului Județean Suceava, Niculai Barbă, responsabilul cu activitatea culturală, următorul text: ”Pînă la urmă și cel mai mare om are un scop meschin, și cel mai simplu om are un ideal nobil. Atunci valorile se reașază, omul notoriu a fost poate întotdeauna neînsemnat și mic, omul mediocru își depășește condiția, are puterea să spună <da> sau <nu>. Mediocritatea adevărată e lipsită de Credință, e vanitoasă, e aranjată efemer pe soclul de mucava. În arșița verii, cuvintele se răzvrătesc ascultînd umbletul păsărilor pe acoperiș. Se face tîrziu în lume. Se face tîrziu în iubire. În Bucovina, vara seamănă cu un cîntec de dragoste și libertate”. Textul poartă semnătura Mălinei Anițoaei.
Supun atenției directorului Bibliotecii ”I. G. Sbiera” din Suceava, Gabriel Cărăbuș, următorul text: ”Iar dacă îți închipui că poți face binele cu ură, că poți construi dărîmînd, dacă îți închipui că te poți preface, află, că imensa ta bunătate e un trucaj odios. Pînă la urmă ochii văd și inima simte”. Textul poartă semnătura Mălinei Anițoaei.
Supun atenției președintelui Societății Scriitorilor Bucovineni, Alexandru Ovidiu Vintilă, următorul text: ”Poate ai trăit ani la rînd legat de un sens și, uneori, ai privit înapoi știind că era mai bine să fi făcut altfel. Într-o zi, îți dai seama că totul a fost o prostie. Important este că acea prostie nu a rănit, nici nu a ucis, nici nu a dărîmat. Există un timp în care totul se termină, binele și răul încep să se semene, cel tînăr și cel vîrstnic au dispărut demult, chiar dacă nu vorbeau aceeași limbă, uitarea s-a așezat peste toate. Cu ce rămînem? Cu zilele în care am rîs și ne-am strîns prietenii în brațe, cu paharul de apă întins omului necunoscut, cu un dans pe nisip, dacă am fost destul de curajoși, sîntem ceea ce se spune peste ani, în glumă, în șoaptă, întîmplător. Sîntem atît de mici și, totuși, bunătatea ne face atît de mari! Dar am fost buni?”. Textul poartă semnătura Mălinei Anițoaei.
În atenția primarului Rădăuților, Bogdan Loghin, nu am nimic. Nu că nu ar mai avea Mălina texte, dar acesta pare a nu înțelege nimic. Degeaba i s-a spus că nu poți să lași pe drumuri un scriitor, un om de cultură, un activist cultural și un jurnalist ca Mălina, pentru că el tot a dat-o afară de la Biblioteca Municipală Rădăuți.
Domnul Flutur, în calitatea sa de șef de partid a domnului Loghin, domnul Barbă, ca responsabil cu activitățile culturale în județ, și domnii Vintilă și Cărăbuș, ca oameni care o apreciază pe Mălina, pot și trebuie să-i întindă acesteia o mînă de ajutor. Mălina nu mai are chiar atît de mult pînă la pensie și nu se mai poate recalifica acum ca sudor ori ca lăcătuș mecanic.
