Pe 30 septembrie, la ora 17.00, Primăria Dolhasca era mută ca o lebădă și nu vorbea despre trecerea la cele veșnice a unui foarte cunoscut fiu al localității, care, în plus, a fost de acord ca numele său să fie purtat de casa de cultură din localitate. Ultima postare pe pagina oficială a primăriei era din 25 septembrie și suna așa; ”De la ora 14:00 ne întîlnim la Casa de Cultură <Alexandru Arșinel> pentru a vedea piesa de teatru <O caut cu lumînarea>. Este o adaptare după povestea <Ivan Turbincă> de Ion Creangă, în stil Commedia de’ll arte, în care personajele și acțiunea capătă o tentă modernă. Atît copiii, cît și părinții vor vedea că practic, pe stil, toate-s vechi și nouă toate, iaca un spectacol unde personajul principal își spune singur povestea, cît poate el de bine”.
În schimb, primarul Decebal Isachi a reacționat la puțin timp după moartea celui care s-a născut în urmă cu 83 de ani la Dolhasca: ”O zi tristă pentru teatrul românesc și comunitatea din orașul Dolhasca. Astăzi ne-a părăsit cel care a fost prieten drag și actor iubit, maestrul Alexandru Arșinel. Cortina s-a lăsat pe scenă pentru ultima oară, sala aplaudă în tăcere ultimul spectacol al marelui actor. O lumînare e prea puțin pentru toate momentele în care ne-a făcut să zîmbim, pentru toată dăruirea sa și munca depusă de dragul publicului. Odihnește-te-n liniște, maestre!!!”.
Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a transmis condoleanțe familiei și următorul mesaj: „Recunoștință veșnică marelui nostru artist Alexandru Arșinel, un prieten al Bucovinei, al nostru, al tuturor, Cetățean de Onoare al județului Suceava, distins cu Meritul Bucovinei în Anul Centenar 2018. Omagiile noastre, Maestre”.
Într-o intervenție telefonică la Radio Top, artistul Mihai Pînzaru-PIM, un om care în cei peste 50 de ani de carieră s-a intersectat cu mulți dintre artiștii importanți ai României, a fost ceva mai nuanțat: „Alexandru Arșinel a fost și hăituit, probabil și din cauza felului său de a se comporta la bătrînețe. Eu vorbesc din punctul de vedere al calității lui de revoluționar. Știu că avea repartizat un lot de pămînt și la Suceava, și a căutat tot timpul să intre în posesia lui, conform legii. Nu spun că era ilegal sau ceva de genul ăsta. Nu, dar era un om foarte preocupat de materialitate. Ăsta a fost un comportament evident la el, și de asta nu a fost iubit de foarte multă lume, de observatori, de presă, de colegi, poate. Totuși, a fost un om de succes. Să stai pînă la 80 de ani pe scenă cu succes nu-i de colea. Este un dat de la Dumnezeu. Arșinel a trecut prin intervenții chirurgicale foarte grele, pe cord deschis, transplant de rinichi… Nimic nu-i simplu și e și traumatizant pentru structura ta ca om. Plus că se adunaseră anii. Îmi pare rău pentru Alexandru Arșinel, îmi pare rău pentru că a dispărut. Orice dispariție este o pierdere dintr-un patrimoniu”.
Pauză. În lumea teatrului se vorbea despre faptul că în urmă cu foarte mulți ani, marele actor Ion Besoiu, odihnească-se în pace, i-a spus lui Alexandru Arșinel: ”Dacă nu era Popeasca, vindeai prune la Dolhasca”, cu referire evidentă la cuplul pe care Alexandru Arșinel îl forma pe scenă cu Stela Popescu. Sfîrșitul pauzei.
Cu bune și cu rele, ca orice om, Alexandru Arșinel a fost cineva în România. Un cineva de care județul Suceava ar trebui să fie mîndru și care ar trebui să-i cinstească memoria așa cum se cuvine. O casă de cultură dintr-un oraș făcut la apelul de seară pentru ca România să intre în UE, așa cum este Dolhasca, care să-i poarte numele e, totuși, cam puțin.
Pe final trebuie subliniată inspirația de care a dat dovadă Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care pe 16 iulie acest an a trimis o delegație preoțească la București pentru a-i conferi lui Alexandru Arșinel Ordinul <Crucea Bucovinei>, cea mai înaltă distincție pentru mireni. Una este să primești onoruri în timpul vieții, iar altceva este să te uiți din Ceruri cum ți se oferă o distincție post-mortem.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
