Eco-bocitoarele

În această lună – anunţată a fi chiar una a lui Cuptor! – Struţocămila a decis să vă delecteze cu cîteva cocteiluri de idei, fapte şi comentarii insolite colorate natural şi asortate cu un cub de gheaţă, o felie de lămîie ori o frunză de mentă, pipărată

* Pseudo-ecologiştii de apartament, de desktop, au dat în clocot în ultima vreme. Fapt oarecum explicabil: ONG-urile au nevoie de finanţare. Deci, iniţial, obligatoriu, au nevoie de imagine, de prezenţă în public. E mai lesne să preia – şi au făcut-o – paradigma eternă a politicienilor: mai multe vorbe… fapte, mai puţine. Tăierea unui arbore periculos din curtea blocului e temă de campanie de protest. Nu şi maşinile distruse ori oamenii accidentaţi de arborii bătrîni ori putregăioşi, doborîţi de prima furtună! Deunăzi, un astfel de ong-ist romantic şi necalificat reproşa silvicultorilor suceveni că în parchetele de exploatare a lemnului… este noroi! Şi le cerea imperios să lase în picioare mai mulţi arbori bătrîni, „care să transmită celor mai tineri, prin tandra atingere a crengilor, experienţa şi emoţiile lor”. Eu aş compara aceste „eco-bocitoare” cu babele miloase care hrănesc, la scara blocului, haitele de cîini vagabonzi. Fără a înfia vreunul şi, mai mult, opunîndu-se vocal sterilizării ori eutanasierii lor. Păzea!

* Cea mai mare captură la ultima ediţie a concursului de pescuit de la Fălticeni a aparţinut – cum de aţi ghicit? – echipei ANAF. Ea a surclasat – ceea ce nu-i de colea! – team-ul pescăresc al unui partid. Dovadă că în zonă, cel puţin peştii din Șomuz sînt nu numai apolitici, ci şi buni contribuabili la fisc. Titlul de „peştele viitorului” – atribuit unui peştişor atît de mic încît nu a putut fi cîntărit – a revenit unui pescar cu profesie neprecizată în relatarea de presă. Eu pariez că e vorba de vreun bugetar!

* Nicolae Ceauşescu II – cel sinucis (?) la Ambasada din Viena, fratele hărăzit la beţie, zice-se, de tata Andruţa cu acelaşi nume ca  al „regretatului odios” – era şicanat uneori, în şoaptă, de soţia sa. Ştiind că acesta îi făcuse şi el, în tinereţe, curte cumnatei Elena, ajunsă la apogeul puterii (şi… prostiei) femeia îi „reproşa”: Nicule, mai bine o luai pe ea şi nu pe mine… şi scăpai ţara de o pacoste! Istoria contrafactuală rămîne o permanentă seducţie.

* Una de sezon. Bulgarii – fraţii de lagăr aflaţi  mereu sub noi, în statisticile comuniste – ne-au îngenuncheat, definitiv: în 2016, ei vor avea, pe litoralul lor, de o sută de ori mai mulţi turişti străini decît noi, românii: 40 de mii (s-ar zice), vin la noi… peste 4 milioane, la ei. Asta e! Ca român, eu regret – sincer o scriu, chiar de voi fi etichetat ca un nostalgic comunist – ziua aceea în care Todor Jivkov –  şeful bulgar – a crăpat de invidie atunci cînd Ceauşescu îi prezenta „fratelui” bulgar, în anii ’70, acele minunate, moderne staţiuni litorale… pline  de nemţi, de scandinavi. Ei, bulgarii, atunci, nu aveau mai nimic de soi (precum nici turcii, pe litoralul lor, în anii ’70-’80). Acum? Ai noştri se  laudă, scremut, că au  4-5 hoteluri all inclusive. Ei, bulgarii, au 27 de hoteluri de lux. De pe aeroportul din Varna decolează zilnic avioane spre 75 de destinaţii, din 29 de ţări! Noi, românii, avem pe Kogălniceanu (cam „confiscat” – mă rog, nevoi strategice NATO! – de armata americană), numai două curse regulate, plus niscai chartere din partea evreilor români. Noroc de ei! Apoi, raportul între calitatea şi preţul serviciilor este net în favoarea vecinilor. 80 de lei e cea mai ieftină noapte de cazare la trei stele, pe 1 august, la ei (potrivit booking.com) şi 165 de lei la noi! Mă întreb (trist şi inutil): or avea, poate, genetic, ei, bulgăroii, ceafa groasă (apud Eminescu), dar ai noştri diriguitori de ţară şi de turism, de după 1990, or mai  avea ceva (materie cerebrală, desigur) în cutiuţa din faţa cefei? Mă îndoiesc. Ce să (mai) zic? Chapeau, Bulgaria!

* După 26 de ani de democraţie, judeţul Suceava este pe primul loc în privinţa deceselor (în special prin boli de inimă şi cancer). În medie, 560 de suceveni mor lunar, adică zece la sută dintre români care scapă definitiv de impozite în fiecare lună! Scump, doamnă Moarte, scump!

* Un posibil diagnostic: „Am intrat deja – ca societate – în metastază şi nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva” (Liviu Antonesei). Carpe Diem, care din voi puteţi!

 

 

Fiţi sociabili!