Drago-Valentinul fie cu voi!

Vine, vine primăvara! Cu paşi mici, dar fermi, anunţată fiind de sărbătorile vechi sau mai noi, dedicate femeii şi iubirii: Sf. Valentin, Dragobetele, Mărţişorul, 8 Martie. Spre bucuria reînviată a doamnelor şi domnişoarelor, dar şi a vînzătorilor de flori, mărţişoare, şampanie, afrodisiace ori cosmetice „la promoţie”. (Nu există statistici credibile despre părerea domnilor „investitori” în aceste repetabile, ritualice – am zis mecanice!? – dovezi de iubire!).

Full de inimioare inflamate în acest debut de martie. Iar fiecare domnişoară speră ca – în acest climat global-amoros – să-şi găsească perechea visată, ori să-şi fidelizeze şi permanentizeze relaţia, fie ea şi… cam tocită. Prin căsătorie, desigur. Ştim deja: soţul ideal (ca şi Moş Crăciun, ori politicianul sincer şi onest) sînt doar plăsmuiri, frumoase utopii şi visuri ale spiritelor romantice, să nu zic naive. Ar fi, de altfel, imposibil să schiţăm un „portret robot” al partenerului ideal – bărbat sau femeie – deoarece fiecare persoană şi-ar dori un „tovarăş de viaţă” care să-i împlinească aşteptările şi dorinţele conform propriei personalităţi şi nevoi: să aibă gusturi şi pasiuni comune, dar şi calităţi, abilităţi diferite, complementare şi nu identice, să fie tandru, dar nu sufocant, generos, dar nu risipitor, galant, şarmant, berbant (dar fidel, monogam).

Recent – ne spune devorbacutine.eu – a fost descoperită o carte publicată la Geneva în anul 1930 de către profesorul Gerling. Cartea conţine o serie amplă de recomandări şi sugestii adresate tinerilor domnişoare care îşi caută un soţ. Abordarea este una „pe invers”, de tipul „aşa nu”. Autorul pune accent pe latura negativă a bărbaţilor. El ne vorbeşte despre iubirea lor faţă de alcool, petreceri, jocuri de noroc şi femei, reflectînd, de fapt, realitatea acelei epoci de prosperitate interbelică, ştiută drept a fi fost „la belle epoque”. Dar abordarea – plăcerile şi păcatele masculine nu s-au modificat esenţial în decurs de un secol! – rămîne mai mult decît actuală.

Iată cele mai „adevărate şi eficiente” sfaturi pre-matrimoniale oferite mamzelelor deceniului cu numărul patru al veacului trecut de sobrul (bănuiesc) profesor Gerling. Pe care le-am adnotat şi actualizat şi noi, după pricepere şi inspiraţie (inevitabil limitate, masculine fiind.). Bref, nu trebuie să te căsătoreşti cu un bărbat…1. Care e încrezut că tot ceea ce face e bun. 2. Care îşi adoră imaginea din oglindă. 3. Care îşi schimbă iubitele mult prea des (oare ce însemna, la 1930, „mult prea des”? trimestrial? anual? – n.a.). 4. Care e pasionat de alcool şi jocuri de noroc. 5. Care nu acordă mare atenţie igienei personale. 6. Care are o sănătate fizică vulnerabilă. (Un „handicap” discutabil, aş zice: o sănătate precară l-ar putea scuti pe tînărul soţ de încorporare şi moarte eroică, iar pe soţie de statutul de… văduvă. Or – cine ştie – o asemenea perspectivă nu ar fi întristat, ci dimpotrivă, ar fi fericit pe veselele, zglobiile doamne ale epocii, rămase să administreze averea răposatului!?). 7. Despre care se vorbeşte rău în societate. (Argument, iarăşi, discutabil: „băieţii răi” au avut şi vor avea mereu succes în faţa imaculatelor domnişoare visătoare la măritiş). 8. Care are o moralitate dubioasă (vezi observaţia precedentă). 9. Care nu are drept unic scop în viaţă întreţinerea calitativă din punct de vedere moral şi financiar a familiei. 10. Care este zgîrcit, care nu are niciodată bani pentru nimic (să fi fost, atunci, preferaţi bărbaţii risipitori!?). 11. Căruia nu îi pasă de fericirea soţiei sale (adică, unul care să întreţină, sub toate aspectele, un număr decent, rezonabil de amante?). 12. Care are o fire dezechilibrată. 13. Care nu poate sta liniştit nici 5 minute. 14. Care are o voce ce seamănă cu lătratul cîinelui sau cu sunetul spargerii unei sticle (asta e cea mai tare condiţie!). 15. Care este singurul fiu în familie (ciudat: e de preferat un soţ care-şi împarte averea părintească cu o mulţime de fraţi şi surori? Azi, din cauza declinului natalităţii, acest criteriu de selecţie ar transforma flăcăii singuri la părinţi în… burlaci definitivi!). 16. Care este mai în vîrstă sau mai mic decît tine cu minim 12 ani (măi, să fie!? Altfel zis, domnişoara „măritabilă” – considerată, pe atunci, „fată bătrînă” dacă depăşea 25-26 de ani, nu trebuia să-şi caute soţ mai bătrîn de 38, ori mai june de…14 ani!? ). 17. Care este prea faimos (iată încă un criteriu ciudat: faima – deşi asociată adesea cu infidelitatea şi adulterul – a atras dintotdeauna fetele inocente precum oţetul musculiţele „beţivane”!). 18. Care a vizitat măcar o dată bordelurile (uuuups! să garanteze oare virginitatea masculină fericirea tînărului cuplu marital!?).

Bref: fetelor, fiţi atente la aceste sfaturi – la cele sugerate de părinţi, de alţi binevoitori din anturaj, la propriile pretenţii – şi, cu siguranţă, veţi găsi un partener care vă va face fericite! Drago-Valentinul fie cu voi!

 

 

 

Fiţi sociabili!