Dragii mei 14,

N-am prididit să butonez telecomenzile spre a încerca să mă documentez cît mai amănunţit în privinţa domniilor voastre. Vă rog să nu-mi băgaţi textul cu Google sau Wikipedia, că nu ţine: unii dintre dvs. n-au faţă nici de Facebook, iar ca fapte notabile, probabil că trecerea pe verde la semafor e cea mai semnificativă. Vreau să spun că ideea multora dintre dvs. de a candida poate stîrni cel mult interesul Cartoon Network, iar cei care n-au fost deferiţi justiţiei ar putea fi fără ezitare deferiţi medicinii. Ziceam că dincolo de textul scris mi se părea obligatoriu să vă văd prestînd live la televizor, cu toate zîmbetele, grimasele şi istericalele care şi ele spun destule despre omul care se vrea lider suprem. Spre sfîrşit de campanie, cînd scriu această rubrică, am ajuns să mă îndoiesc de mine: ce naiba defecte am de nu pot să-mi amintesc nicicum de o bună jumătate dintre dvs.? Cît despre cealaltă jumătate, ceea ce am aflat în aceste zile mai degrabă m-a speriat de moarte decît să mă convingă să merg la vot. Presupunînd că totuşi o voi face, deşi şansele sînt sub 1%, mă întreb dacă nu va veni cîndva ziua cînd voi fi anchetat de Parchet pentru favorizarea infractorului, presupunînd că alesul va fi chiar cel votat de mine. Fiindcă, în afară de multe fapte penale, n-am reţinut cine ştie ce alte chestii despre mai nimeni dintre candidaţii cu şanse. De aceea, cu cît se apropie ziua cea mare, cu atît sînt mai hotărît să o petrec pe malul apei, la ştiucă. De fapt, ştiuca nici nu prea intră în ecuaţia asta, poate lipsi de tot, important e să nu devin eu complice la înscăunarea ăluia/ăleia, indiferent cum s-ar numi. Ca să trag o concluzie: dacă aţi fi fost mai puţini, poate aş fi avut şi eu altă atitudine. Dar, avînd în vedere, cum ziceam, numărul dvs., daţi-mi voie ca duminică, 2 noiembrie a.c., să mi se rupă-n 14! 

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!