Dragi televiziuni,

Pentru al doilea an consecutiv, după o întrerupere de zeci de ani, am făcut Revelionul la un restaurant, unul oarecum de fiţe”, mai mult de dragul musafirilor mei decît din propria-mi dorinţă. Cu acest prilej, dincolo de un fel de mîncare complet ratat şi de un altul care habar n-am ce conţinea, am constatat că pentru a-ţi începe bine un nou an este nevoie de foarte puţine chestii. Prima, şi cea mai importantă, este aceea că muzica nu trebuie să te încurce. Poate să nu-ţi placă repertoriul, poate să nu-ţi placă deloc faptul că au fost mai multe tropoţici decît d-alealalte, dar atît timp cît e cîntată cinstit, zău că muzica nu deranjează. Ajuns aici, mă simt obligat să constat că deşi ani de-a rîndul am urmărit programele tv, de mai mulţi ani încoace le-am evitat. Am încercat, însă, în zilele imediat următoare Revelionului, să văd în reluare, pe diverse canale, programele speciale din noaptea dintre ani. În acest an, însă, deşi m-am străduit destul, n-am reuşit să găsesc pe absolut nici unul din posturi celebrele Dacă doriţi să revedeţi”, ci cel mult cîteva secvenţe disparate, mai ales în programele informative. Din ele, am înţeles că vremea programelor clasice, cu cîntăreţi şi actori, s-au cam dus naibii, lăsînd loc în marea majoritate a cazurilor unor hăhăieli „în familie”, adică adunînd în acelaşi platou toţi ştiriştii, analiştii, reporteriţele, producătorii etc., angajaţi sau doar devotaţi ai postului. Se rîdea mai mult din obişnuinţă decît din suflet, se prezentau nişte chestii absolut fără sens drept mari performanţe ale tuturor insipizilor. Ceea ce a dus la surclasarea tuturor celorlalte televiziuni de una din Antene, unde s-au adunat toţi maneliştii din galaxie pentru o panaramă de program sub comanda unuia pe nume Dan Negru. Iar dacă ăsta a obţinut recordul de audienţă, mă sperie întrebarea: da’ alelalte ce dracu’ or fi avut în program, de s-au cărat toţi telespectatorii la manele!? Eu, în schimb, mă declar fericit şi promit că de la anu’ n-am să mai caut nici măcar reluările. Vă mulţumesc, dragi televiziuni, că măcar o noapte pe an mă scăpaţi de voi. 

Doru Popovici

 

 

Fiţi sociabili!