Dragi Stafii,

Mă adresez domniilor voastre cam în felul în care se adresa și doamna aia, sinucisa, de la Muzeul Hașdeu, domnișoarei Iulia Hașdeu: ca unor stafii, cum e limpede pentru tot omul că sînteți, singurii care nu sesizează chestia asta fiind voi înșivă. În această categorie, a inexistenților care doar ei cred totuși că există, vă încadrați perfect, ba încă și la egalitate pe locul I (că altele nici nu cred să mai existe), dumneavoastră, domnule Augustin Lazăr, și dumneavoastră, domnișoară Cruduța Kovesi.

Pentru cititorii mai noi ai acestei rubrici, trebuie să arăt că în cadrul acesteia, eu chiar îmi luasem adio de la domniile voastre, cu prilejul primirii mult meritatului șut de debarcare din funcțiile pe care absolut nejustificat, ba și fraudulos, după cum zic documentele, le-ați ocupat, lucru posibil doar în țara asta prost făcută, în care știți, presupun, ce zicea poetul că fac unii exact ca domniile voastre, în loc să facă ceea ce se vede (și se miroase!) că știu să facă. Iar cînd vorbesc despre fraudulos, nu mă refer neapărat la plagiatul Cruduţei ori la nenumăratele NUP-uri distribuite de tine, Lazăre, ăluia de și-a tras, tot dubios, nenumărate case, ci la faptul că nesimțirea v-a devenit ori mamă bună, ori o a doua, dacă nu chiar prima natură. Dovezile le aduceți voi înșivă. Mai întîi doamnele: cum, Cruduţo, te gîndești să-i pricopsești și p-ăia din UE cu prezența ta, în loc să te bucuri secundă de secundă și să pui zilnic lumînări că ești încă liberă? Iar tu, Lazăre, ca o ultimă dovadă a nerușinării duse la apogeu, cum îndrăznești să grohăi și în „franceza” aia de baltă, ba și avînd gata scrise răspunsurile la întrebările puse de alți jmecheri, încă și străini, deveniți complici ai tupeului tău?

Eu am înțeles exact: în așa hal v-a intrat în sînge şmecherirea de probe, încît simțiți nevoia să şmecheriţi pînă și întrebările la „conferințe de presă”, fabricate pînă și astea. Huooo, stafiilor!
Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!