Dragi români,

Am urmărit cu emoţie şi speranţă derularea evenimentelor de săptămîna trecută legate de instituţia infracţională numită DNA. Nu, nu greşesc, iar frică nu-mi este, că n-am de ce. Şi n-am nici de cine, întrucît de infractori nu m-am temut niciodată. Iar cînd chiar mi-a fost frică, am mizat pe lege, care nu poate să nu învingă în cele din urmă, oricît de mari şi tari scule se cred infractorii, în special cei care se prefac a fi de partea legii. De aceea, eu zic că întreaga instituţie este alcătuită din infractori, nefiind vorba de cazuri izolate. Aşadar, săptămîna scursă între sosirea grăbită degeaba, din Japonia, a ministrului Justiţiei şi prezentarea cam la mişto a raportului referitor la DNA, am petrecut-o făcînd pronosticuri. În varianta optimistă, o vedeam pe Corduţa gonită ca pe ceea ce este, ca pe infractori adică, iar în cea doar lucidă aşteptam demisia, în cazul ei incorect numită „de onoare”. Din raportul ministrului, eu am înţeles ceea ce putea înţelege orice om normal: că infractorii de la DNA n-au mamă, n-au tată, au doar un stăpîn, pe numita Corduţa, care comandă execuţii politice ca pe tarlaua mă-sii. Iar borfaşii din subordine le execută. Între execuţii, nu se sfiesc să atace Guvernul, partidele şi pe liderii acestora, mă rog, orice persoană care nu face parte din banda lor. Niciodată însă pe infractorul Klaus Werner Iohannis, cel condamnat pentru însuşirea frauduloasă, prin fals şi uz de fals în înscrisuri, a unui imobil care între timp i-a şi fost confiscat. Acest individ, probabil la reciprocitate, este în orgasm cînd vorbeşte de DNA şi de Corduţa din moţul acesteia, văzînd în aceşti infractori simboluri ale legalităţii şi dreptăţii. De unde şi concluzia logică: între ei, infractorii dovediţi, este veşnică prezumţia de nevinovăţie. Cînd vine însă vorba de mine, de tine, de noi toţi, apare ailaltă, prezumţia de vinovăţie, dovedită prin falsuri, înscenări, măsluiri şi denunţuri mincinoase de banda alcătuită din patrioţii de la DNA. Neprihăniţii, în varianta Iohannis. Eu zic aşa: că dacă nici acum nu scăpăm de ăştia toţi, nu ne rămîn decît două opţiuni: ştreangul sau viza de Statele Unite. Altfel, ne-o pregătesc ei pe a treia: bulăul, că trebuie şi ăsta umplut cu ceva, dacă adevăraţii infractori sînt liberi.

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!