Dragi părinţi,

Tocmai cînd mă pregăteam ca rubrica din acest număr să o dedic în totalitate proaspăt (în momentele cînd scriu) arestatului Radu Mazăre, o întîmplare mult mediatizată în precedentele 24 de ore, cu ecou prelungit pînă la „Starea naţiei” a lui Dragoş Pătraru, m-a făcut să îmi schimb opţiunea. Este vorba despre nişte prichindei de clasa I, de prin Arad, pe care o aşa-zisă învăţătoare îi terorizează psihic cu o dezinvoltură de Auschwitz. Nu e absolut nici o mirare că analfabetul care îi este director vorbeşte despre control „INOPINANT” ori că mahării IŞJ de acolo încearcă să îngroape mizeria sub vorbe, în loc să o ia de coamă şi să o dea cu capul de tablă înainte de a-i trage şi meritatul şut în dos. Mă miră, însă, ba chiar mă uluieşte şi mă înspăimîntă atitudinea bandei de părinţi care s-au aruncat în apărarea maimuţei, grohăind că filmarea infractoarei în timpul orelor de curs îi include, evident, şi pe copiii lor, colegi de-ai victimelor, şi s-a făcut „fără să ni se ceară acordul”(!!!). Abia aici lucrurile par să o fi luat razna. Problema, pentru mine, e mai simplă decît pentru mulţi alţii, care nu sînt nici profesori, şi poate n-au fost/nu sînt nici părinţi: bănuiesc că învăţătoarea are gaşca ei de părinţi-cotizanţi, pe ai căror copii îi scoate mereu de geniali. Părinţii victimelor, sînt sigur, n-au cotizat la „doamna”, căreia nici în glumă nu-i poţi spune doamnă. Am privit siderat la acei părinţi, întrebîndu-mă dacă sînt normali. Sau dacă de aceleaşi tratamente ar fi beneficiat copiii lor, discursul le-ar fi fost acelaşi? Concluzia pe care am tras-o este cumplită: ţara asta nu se va drege niciodată, şi nu din cauza unor psihopaţi rătăciţi prin sistemul educaţional, ci tocmai din cauza părinţilor căcănari, ca aceia pe care i-am văzut la televizor, care-şi cresc copiii spre a deveni legumele de care să-şi bată joc guvernanţii de mîine, învăţătoarele de mîine, hoţii de mîine. Cît timp aşa înţeleg românii, în cazul de faţă părinţii români, să-şi educe copiii, ţara asta rămîne ceea ce am spus de nenumărate ori, şi o mai spun încă o dată: o toxină. Din toată clasa aia, singurii care vor deveni sigur oameni sînt tocmai cei care azi sînt victime, dar care au avut demnitatea de a se lua la trîntă cu individa de la catedră.

Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!