Dragi manifestanţi,

Zilele astea se împlineşte, dacă nu s-o fi împlinit deja, anul de cînd aţi ieşit în stradă, de fapt în Piaţa Victoriei, locul care după neuronul (că doi, de unde!?) dumneavoastră este simbolul corupţiei duse la extrem, al intenţiilor malefice de subordonare a justiţiei pe veci şi pururi, al reinstaurării comunismului. Aici mă simt dator cu o lămurire: mă, vouă, cîţi oţi fi, sute, mii, zeci de mii, chiar vi se pare că, pardon, comunismul s-a cărat preţ de măcar cîteva secunde din ţara asta prost făcută? Că în 28 de ani de minciună ordinară şi tîlhărie pe faţă la care s-au dedat absolut toate partidele este măcar vreunul din ele alcătuit altfel şi care acţionează altfel decît au învăţat liderii lor, dar şi membrii obişnuiţi, de la alde Gică Dej şi Ceaşcă? Hai, ziceţi-mi repede care-i ăla, că am şi plecat să mă înscriu… Problema e că domniile voastre nu sînteţi cu absolut nimic mai breji, iar dacă tot grohăiţi cu atît elan despre democraţie (mă rog, în felul în care o percepeţi dv. prin intermediul singurului neuron) m-aţi făcut în sfîrşit să înţeleg ce căutaţi acolo. Aţi crezut (cu neuronul ăla!) că puteţi merge liniştiţi la beri în duminica aia, că nu-i nimic: cînd terminaţi de rîgîit se validează victoria dv. în alegeri. Numai că n-a fost să fie. Ca atare, vi s-a părut că puteţi goni voi, o mînă de şmecheri, guverne, parlamente, partide, eventual popor, în numele propriei voastre deşteptăciuni nemărginite şi folosind ca pretext rahatul ăla cu justiţia. Apropo: de ce ar fi democraţie pură o justiţie încălecată de Iohannis şi de PNL, dar dictatură pe faţă dacă o încalecă Guvernul şi PSD? Dacă îmi poate răspunde măcar unul dintre voi la chestia asta simplă, contaţi pe mine: vin şi eu în Piaţa Victoriei!

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!