Dragi Killeri,

Dacă mi-ar fi trecut vreodată prin cap să creez texte-capcană, atunci cu siguranţă că cel de aici ar fi avut şanse mari să fie cel mai bun, fiindcă după ce am scris titlul/formulă de adresare, mi-am dat seama că e o dublă capcană. Mă grăbesc să o dezamorsez, pînă nu cădeţi cu toţii în ea. Aşadar, nu e vorba despre rakeţi, mafioţi şi alţii asemenea, a căror îndeletnicire principală este asasinatul. Nu, nu e vorba nici despre patronul ori angajaţii cunoscutei firme de produse din carne, deşi faţă de ei am toată stima, din mai multe motive: primul este acela că într-adevăr produsele firmei „Killer” chiar sînt de foarte bună calitate. De cîte ori am cumpărat ceva de la ei, am fost pe deplin mulţumit. Al doilea, şi cel mai important motiv de admiraţie este atitudinea faţă de nişte controlagii, ceva de pe la Finanţe, care i-au amendat pe killeri cu vreun miliard, ba le-au şi închis afacerea pe o lună, pentru un rahat de plus, sau minus?, la casa de marcat. Adică e vorba de vreo 50 de lei. Killer-ul şef a zis că-şi bagă ceva (picioarele, parcă) în amendă şi-n decizia ălora şi că-şi va continua activitatea. De aici, admiraţia mea totală. Iată acum şi cheia enigmei din titlu: nu, killeri nu sînt cei de la firma rădăuţeană care-şi zice aşa (între altele, proastă inspiraţie în alegerea numelui!), ci tocmai ăia care s-au băgat cu argumentul, ptiu!, legii în activitatea acestora. Mă întreb cît de tolomac trebuie să fie unul/una care să pună aşa nişte amenzi, ba să şi închidă activitatea. Aceşti killeri, deghizaţi în apărători ai legalităţii, sînt cei mai periculoşi din toată societatea românească. Şi, atenţie! au darul de a se înmulţi ca viermii, ca iepurii, ca omizile, acum, în prag de sărbători. Se duc pe la magazine şi caută şpăgi pentru ei, pentru musafiri, pentru tot neamul lor de şpăgari. Ei sînt adevăraţii killeri, cei cărora mă adresez şi aici, la sfîrşit, încă o dată: bă, ce-ar fi să staţi şi voi naibii o dată acasă în Săptămîna Mare şi să nu mai bîntuiţi ca holera prin toate magazinele? Să daţi şi voi o dată în viaţă bani pe ouă, miel şi cozonac. Îi rog pe toţi comercianţii să vă ajute în chestia asta, gonindu-vă de cum vă prind prin magazinele lor. 

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!