Dragi finalişti,

Mai întîi sînt dator cu scuze cititorilor acestei rubrici pentru faptul ca i-am minţit: am fost să votez, deşi scrisesem tot aici, săptămîna trecută, că n-o voi face. Povestea e mai simplă decît s-ar putea crede: în primul rînd, n-am avut bani de motorină cît să ajung pînă la Rogojeşti, la ştiucă. În plus, nu mi-a dat voie nici o nenorocită de viroză, de care n-am scăpat în trei săptămîni. Nebunia e că m-am dus să cumpăr o pîine şi, trecînd pe lîngă Primărie, mi-am spus că poate aşa a fost să fie, şi am intrat. Am purtat chiar o discuţie despre… ştiuci cu cineva din comisie, apoi am votat. Staţi liniştiţi, nu m-am dezis: beneficiarul votului meu nu e în finală. Aşa că am un motiv în plus să nu mă duc. Şi vă spun şi de ce: ete d-aia! Formulat altfel, aş spune că eu sînt obişnuit cu altfel de finale: Real – Barcelona, Serena – Simona, Ronnie O’Sullivan – Mark Selby ori Federer – Djokovici. Între mari performeri, nu între loseri care se prefac a fi winners. Iar sport, competiţie, înseamnă şi o doză cît de cît consistentă de fair play, lucru pe care oricît l-am căutat, nu l-am depistat la nici unul din cei de care, ziceam, mi se rupe-n 14. Iar acum, că n-au mai rămas decît doi, mă simt nevoit să parafrazez în aceeaşi notă o zicere la fel de veche, conform căreia poa’ să ningă, poa’ să plouă,/ mi se rupe fix în două! Aşa că vă rog să mergeţi frumos încolonaţi sau individual, decişi să schimbaţi în bine soarta ţării şi a dvs. personal. Eu mă declar absolut sătul de preşedinţi, oricum s-ar numi ei, că numai d-ăştia am avut parte de cînd m-am născut aici, accidental. Iar eu aş fi dorit occidental, aşa că la urne mă mai prindeţi doar cînd s-o face referendum pentru regalitate. Victore, Klause, probleme, mă? 

Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!