Dragi concetăţeni,

Voi nu aveţi din cînd în cînd senzaţia (care la mine s-a-nfipt adînc şi nu se mai dă dusă) că sîntem luaţi la mişto, zi de zi şi ceas de ceas, de cine vrem şi de cine nu vrem, în toate domeniile, în toate direcţiile, pe toate subiectele posibile? Unii dintre noi, cei mai bătrîni, am prins în viaţa asta nişte vremuri la fel de stranii ca astea de azi, în care ţara era condusă de o vacă proastă (asta, cu scuze, e pleonasm!) şi de un prostovan. Pentru a elimina orice posibilitate de speculaţii/comparaţii vă dau şi numele: pe vacă o chema Hanna Rabinsohn, pour les connaisseurs Ana Pauker, şi conducea România cam în felul în care percepem azi aşa numitul „stat paralel”, iar prostovanul era şeful statului, numitul Gică Dej, un bolovan. Pauker raporta totul în patria-mumă, Rusia, de unde credea ea că este, ca orice băştinaş din judeţul Vaslui! Panarama dracului avea şi ceva şcoală, ba chiar şi prin Elveţia, iar pe bărbat-su îl cunoscuse în Franţa! Ceea ce n-a împiedicat-o să-l abandoneze în ghearele ruşilor care au făcut cu el ceea ce ştiau ei mai bine: l-au executat ca spion, asta după ce l-au plimbat şi prin ceva lagăre de muncă. Vaca ştiţi ce făcea în timpul ăsta? Se şcolea la Moscova spre a învăţa cum să introducă comunismul în România, iar pe fraierul ăla de bărbat-su cred că l-a trecut la pagube colaterale! Cînd a scăpat în misiune la Bucureşti, a ajuns chiar şi ministru de externe, başca vicepremier, că asta-i chestia cu vacile scăpate la Bucureşti: sînt nesătule! Ca să înţelegeţi cum era în realitate, să vedem cum o descria principesa Ileana a României: „Greoaie şi trîndavă cum era avea tot ce este respingător, dar şi fascinant la un şarpe. Puteam să îmi imaginez cu uşurinţă, doar privind-o, că îşi denunţase propriul soţ care fusese, ca urmare, împuşcat; întîlnirile mele ulterioare cu ea mi-au demonstrat strălucirea rece şi dezumanizantă datorită căreia ajunsese la puternica poziţie pe care o ocupă acum”. Denunţuri, greoaie şi trîndavă, strălucire rece, respingătoare ca un şarpe? De ce dracu’ cînd citesc asta am şi o senzaţie de deja vu? N-or fi totuşi scrierile lui Nostradamus?

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!