Dragă profesore de fizică,

M-am uitat după dumneavoastră pe ecranul televizorului, fără prea mari speranţe că veţi fi totuşi acolo, în faţa Ministerului Educaţiei, alături de colegii dv. din Sibiu. V-aş fi remarcat, sînt sigur, deoarece înălţimea dv. ar fi permis să fiţi văzut fără prea mari eforturi. Aaa, nu v-a convocat liderul dv. de sindicat? O fi încercat, sărăcu’, dar nu l-or fi primit sepepiştii. Era vorba despre plata dobînzilor la salariile alea întîrziate cîţiva ani. De fapt, s-ar putea să greşesc eu în calculele mele de bugetar ghinionist, chiar dublu ghinionist: o dată fiindcă sînt profesor, deci bugetar, a doua oară fiindcă am avut ghinion, cum ziceţi dv. personal, că n-am dat meditaţii din care să-mi fi cumpărat şi eu măcar vreo şase case, dacă nu şapte, sau măcar o măgăoaie ca aia a dv., parcă mai mare decît Bruckenthal-ul. Pe de altă parte, dacă aş fi avut norocul chior să mă pricopsesc cu atîtea căsoaie, probabil că mi s-ar fi rupt fix în paişpe de salariul ăla de rahat şi nici n-aş fi sesizat dacă pe card îmi intră amărîtele alea de două mii de lei, cînd eu numai de pe urma unei şandramale iau cîteva mii de euroi pe lună. În fiecare lună. Şi preţ de muuuulţi ani la rînd. Aşa că e de înţeles de ce n-aţi fost la mitingul ăla. Şi nici doamna. Întîia a ţării. Că şi ea cred că are cotă parte din chirii, nu? Că are cotă parte şi în procesele alea. Apropo: cît tupeu îi trebuie unui, citez din dv. personal, „individ”, pentru ca după ce-şi trage nişte căsoaie, fără număr, prin fals şi uz de fals în înscrisuri, ba parcă şi prin ceva abuz grosolan în funcţie (că altfel cum ar fi ajuns la documentele alea, ca profesor „norocos”!?), delicte probate prin hotărîrile judecătoreşti de confiscare a şandramalelor, să mai şi sară la beregata altor cetăţeni pe care să-i ameninţe măcar cu interzicerea dreptului de a fi ales pe motiv de, citez din nou din dv., „probleme cu justiţia”? Băi profesore, băi colegule, da’ ai tupeu, nu glumă.

 Doru Popovici

 

 

Fiţi sociabili!