Dragă Parlamentule,

Pe zi ce trece, mă întreb parcă tot mai des şi mai apăsat dacă tu te-ai prins de ce exişti, în cei 25 de ani de cînd exişti. Eu am învăţat mai întîi din cărţi, apoi şi din interiorul unui Parlament adevărat, că rolul tău pe lume este să faci legi pentru noi, cei care te desemnăm să exişti ca atare, tot din patru în patru ani. Parlamentul despre care vorbesc este cel britanic, unde am petrecut în 1992 vreo trei zile, discutînd cu aleşii lor, cu vreo doi miniştri, cu publicul etc. Deşi au voie, n-am văzut în acest timp pe nici măcar unul înjurînd sau punînd tălpi adversarilor, doar fiindcă sînt adversari. Iar legile le votează numai după ce au fost dezbateri publice îndelungate. Chestia tare e că la sfîrşitul şedinţei, legea tocmai votată este şi publicată, şi operaţională. N-au nevoie să dea nu ştiu cine naiba „avizul de constituţionalitate”. Ştiţi de ce? Fiindcă în Regat nu există, pur şi simplu, Constituţie! Nu i-au găsit rostul nici pe la 1300 şi ceva (!!!), cînd au creat Parlamentul, nici de atunci încoace. Or fi mai proşti ca dv., mă gîndesc. Lucrul se explică oarecum, dacă forţăm puţin raţionamentul: ei, proşti cum am stabilit, fac legi al naibii de bune, iar dv. care nu mai încăpeţi în propria piele de deşteptăciune (dovadă burţile enorme ale unora), faceţi nişte panarame de legi de care normal ar fi să ne apuce rîsul, dacă aplicarea lor nu ne-ar face să plîngem. Vă ies ca la engleji (adică repede şi practic în unanimitate) numai legile alea nesimţite, prin care vă trageţi nişte privilegii nesimţite, ca nişte adevăraţi nesimţiţi profesionişti. Adică exact invers decît la engleji. Ştiţi la ce mă gîndesc? Păi dacă ei o duc aşa de bine doar cu Parlament, dar fără Constituţie, noi, care avem Constituţie, n-am duce-o mai bine fără Parlament? Adică fără voi, bă.

Doru Popovici

Fiţi sociabili!