Dragă Doamnă Anca Jurma,

Am luat act cu mare uimire de numirea domniei voastre în locul numitei Kovesi Corduța. Cu totală uluire am notat și trimiterea predecesoarei dumneavoastră nu în judecată, nici în arest preventiv, pentru snopul de infracțiuni și de abuzuri colosale comise la adăpostul funcției de mare sculă de parchetară, ci într-o funcție de la adăpostul căreia poate comite în voie noi și noi nelegiuiri, sub protecția patronului ei, numitul Lazăr, care și el, la data numirii în funcție, am aflat cu toții că era cercetat penal pentru abuzuri. Uimirea mea în legătură cu alegerea dv. drept urmașa Corduței are la bază cîteva elemente ușor de priceput pînă și de unu’ ca, pardon, Klaus Werner Iohannis, celebrul analfabet funcțional (în parametrii explicați de el însuși), care, după cum el însuși declara, are nevoie de o lună ca să priceapă ce scrie pe cîteva coli A4. Eu am priceput din prima că în parchetăriile astea ale noastre e mai întîi o chestie de tradiție în famiglie, nu chiar ca în Camorra, dar măcar ca la arbitrii români de fotbal, unde se transmite cu fluier de moarte, din tată-n fiu, brățara de aur, în locul cuvenitei brățări de oțel. Chivulete, Avram, Constantin și încă multe alte famiglii de fluierași peste care arareori se bagă Corduțele parchetare au devenit modele numai bune de urmat de ăilalți șmecheri care se prefac apostoli ai dreptății, parchetarii. Nu știu ce a fost tac’su lu’ alde Lazăr, șeful de cuib, dar cît timp Corduța a fost zămislită de-un procuror de-al lu’ Ceașcă, nu văd de ce în momentul cînd a fost dată-n fapt ar fi fost înlocuită cu altcineva decît de fiica altui falit de-al procuraturii comuniste, tov. Cochinescu, recte tatăl domniei voastre. Pentru ca tortul să aibă și moț, ăla e că dv. ați fost nimic altceva decît consilier al Corduței. Consilier înseamnă sfătuitor. Oți fi sfătuit-o să facă înțelegeri cu alde Coldea ori să-i comande falsuri în acte infractorului, pardon, procurorului „Portocală”!? Întreb, nu dau cu paru’… Dar să fiu al dracului dacă uneori nu-mi vine chiar să dau! La cîtă minte aveți și la cît tupeu vă mînă-n luptă, nu m-ar mira să vă treacă prin neuronul ăla că ceea ce scriu eu aici e vreo instigare la nu știu ce, ori chiar amenințare… Și că vă bagă și nu știu ce fel de presiune, așa ca să punem de noi legi care să vă protejeze pe toți, toată banda de monumente ale naturii ce sînteți, cît oți mai fi…

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!