Domnule Udrea, Doamna Vosganian

V-am urmărit cu maxim interes evoluţiile, atît cele în plan politic, derulate într-un considerabil număr de ani, cît şi cele de pe latura personală, dar cu adevărat impresionante au fost cele de pe micul ecran din momentele deosebit de grele pe care le-aţi traversat în ultima vreme. Apropo: apăsaţi de griji, probabil că nici n-aţi observat că în preziua votului decisiv pentru fiecare dintre dv., aţi fost invitaţii domnului Avram la TVR. Probabil că stimulaţi de titlul emisiunii, chiar aţi vorbit liber, fiecare după cît îl duce mintea şi vocabularul. Foarte interesantă a fost abordarea fiecăruia: unul vehement-ameninţător, celălalt persuasiv-patetic. Pe faţă şi în gesturile unuia se citea teama, chiar groaza, faţă de ceea ce avea să urmeze, de unde şi presupunerea telespectatorilor că a doua zi urma o milogeală jenantă, doar-doar se vor înmuia inimile colegilor parlamentari, oameni şi ei, şi deci sensibili la durere, mai ales dacă durerea e… blondă! Eroare! A doua zi, doamna în cauză a fost bărbată fără frontiere, cerînd apăsat votul pro-cercetarea dumneaei, ba mai avînd şi puterea de a zîmbi dezinvolt, inclusiv după. Dincolo de faptele imputate, şi despre care sînt convins că sînt absolut penale, am fost martorii unei probe de demnitate în faţa catastrofei iminente. Celălalt personaj părea la televizor un mare gentleman şi, foarte dezinvolt, şi-a argumentat convingător nevinovăţia (de care de asemenea sînt convins şi eu), de unde am tras pripita concluzie că a doua zi va vorbi la fel de răspicat şi în Parlament, ceva de felul: „Domnilor colegi, sînt tot eu, cinstit, aşa cum mă ştiţi. Vă rog votaţi ce vă dictează conştiinţa”. … da’n loc de asta ce văzurăm şi-auzirăm? Un milog patetic, behăind cu lacrimi de papagal (că alea de crocodil sînt din alt film!) şi amestecînd aproape oligofrenic Biblia cu petrochimia, cu Nobelul pentru literatură (să mori tu, Varujane, că valoarea operei te-a dus pe lista de nominalizaţi!?), cu 9.000 de locuri de muncă şi cu averea-i modestă. Prin comparaţie, bărbatul a fost Elena Udrea, iar despre alde Vosganian cred că am greşit în titlul-formulă de adresare de azi: n-a fost nici măcar o doamnă, ci de-a dreptul o ţaţă.

                                                                                                                                                                                                                                    Doru POPOVICI

 
 
Fiţi sociabili!