Domnule Stelian Tănase,

Din motive tehnice, scriu acest text cu aproape două săptămîni înainte de publicare, mai exact, la puţine zile după ce Parlamentul ne-a dat de înţeles că zilele dv. în postul de şef suprem al televiziunii publice sînt numărate. De aceea, este foarte posibil ca pînă la apariţia sa dv. să fiţi deja ejectat din funcţie, ceea ce nu afectează conţinutul scriiturii mele. Aşadar, ca dependent de televiziune ce mă aflu, cei aproape 26 de ani de cînd aceasta, cu tupeu maxim, s-a autointitulat „liberă” (care liberă, din moment ce gonirea dv. de acolo e comisă pe considerente strict politice!?) mi-au oferit şansa de a-i vedea la lucru pe toţi cei care v-au precedat. Am văzut acolo foşti lucrători la Servicii, lingăi de partid, indivizi cu veleităţi de dramaturgi etalîndu-şi „talentul” sîmbătă seara în monologuri absolut penibile la ora la care toate televiziunile din galaxia asta au ori muzică, ori filme, ori sport. I-aţi recunoscut, cred, stimaţi cititori, pe domnii Emanuel Valeriu, Claudiu Săftoiu, Paul Everac, unii dintre ei plecaţi deja către o odihnă veşnică. În acest peisaj (ori mai degrabă grădină zoologică) prezenţa dv., domnule Stelian Tănase, în mod evident era o nepotrivire: de caracter, de discurs, de apucături. În fond, ce naiba să caute acolo un om cu bun simţ, cu umor, cu bune intenţii? Un domn, adică. Aşa că abia aştept să vă revedem ca invitat sau ca realizator de emisiuni adevărate, cu – sau fără – Dinescu sau Popescu. Cît priveşte succesorul dv., de ce adică n-ar putea fi, să zicem, vreo doamnă Pandele sau, mai grav, Mincă? Că numai d-astea n-au fost acolo…

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!