Domnule Statu’ de Drept,

Pot spune cu mîna pe inimă că pînă săptămîna trecută, în naivitatea (= tîmpenia) mea nemăsurată, încă mai speram că tu chiar exişti.  Îmi ziceam că toate cazurile alea pe care le tot vedem la televizor ori prin ziare sînt, chiar dacă extraordinar de multe, nişte accidente. Pe de altă parte, după o experienţă de aproape 64 de ani, timp în care o vreme comuniştii, iar apoi tot soiul de alte panarame politice poreclite generic „democraţi”, s-au tot şters la cururile personale cu mine, cu tine, cu absolut toţi cei neînmatriculaţi în bandele politice numite partide, eram tot mai sceptic că situaţia s-ar putea îndrepta cumva, deoarece accidentele despre care vorbesc devin de la an la an tot mai multe şi mai grave. Din cînd în cînd, cam o dată la patru ani, vine altă bandă, minte mai ordinar ca aia aflată la putere, i-o suflă, minţindu-ne că o să facă şi-o să dreagă, după care se şterg şi ăştia. Tot cu noi, tot la cur. De la o vreme, în spaţiul public, se mănîncă rahat cu polonicul despre legile justiţiei. Alea proaste, desigur, care urmează să fie înlocuite cu alea bune. În acest timp, adică de cel puţin 27 de ani, bande de infractori numiţi magistraţi, dintre care procurorii sînt moţul, urmaţi foarte aproape de judecători, taie, spînzură şi distrug oameni şi destine, cum enunţa drept ţel suprem unul dintre criminalii ăştia, numitul Negulescu, da-i-aş o „Portocală” printre gratii! Săptămîna trecută, tu, nesimţitule şi nenorocitule de stat de drept, mi l-ai încătuşat pe 7 ani pe cel mai bun prieten. Nu ştie pentru ce, nu ştie nici familia, nu ştie nici procurorul care a instrumentat rahatul de dosar, nu ştie nici judecătorul care l-a condamnat iniţial şi categoric nici roba (lui Dumnezeu) care a pronunţat această sentinţă ucigaşă săptămîna trecută. Cine n-a înţeles de ce refuzi tu, nenorocitule, pînă şi ideea de răspundere pentru aberaţiile din justiţie, să ia şi să studieze dosarul 844/2/2014 (corupţie, desigur!), cu decizia penală definitivă din 15.11.2017. Menţionez că prietenul meu n-a violat, n-a omorît, n-a trădat ţara. A introdus o procedură în modificarea unor cifre în documente oficiale, ca la şcoală: în loc de şters cu lama sau cu pasta corectoare, să se taie doar cu o linie, iar deasupra să se scrie cifrele corecte, adică modificarea operată, cu ştampila instituţiei şi semnătura sa ca director. Această procedură este azi obligatorie în toată ţara. La data cînd a introdus-o el a fost considerată abuz în funcţie. Pentru asta, a fost condamnat la 7 ani!!! Statule de drept: Huoooo!!!!!

Doru POPOVICI

 

 

Fiţi sociabili!