Domnule Sorin Oprescu,

Păţania dumneavoastră, departe de a fi una înspăimîntătoare, ci mai degrabă amuzantă, s-ar putea constitui într-o pildă pe tiparul „dacă faceţi ca el, ca el o s-o păţiţi”. Mi-e teamă, însă, că nu ar funcţiona, motivul fiind acela că nu toţi primarii jefuitori din ţara asta prost făcută au fost înainte de înscăunare medici de notorietate, mulţi dintre ei fiind de meserie tractorişti, electricieni, agricultori. Adică oameni trăiţi mai degrabă în sărăcie, de unde şi pornirea nestăvilită de îmbogăţire tembelă, pîrjolind tot ce le iese în cale. Situaţia dv. este, însă, cu totul alta, ştiut fiind că un medic, şi cu atît mai mult un chirurg ultracunoscut, este obişnuit cu venituri colosale, salariul fiind doar aşa, de un bacşiş la frizer. Este de altfel şi motivul pentru care am ştiut că veţi înfunda bulăul încă de cînd aţi cîştigat alegerile: care om sănătos la cap şi-ar lăsa meseria care-i aduce venituri consistente pentru o slujbă teoretic plătită mai prost? Nici unul. Sau doar unul care vede în job-ul cel nou o sursă de îmbogăţire care să-l surclaseze pe precedentul. Concret: nu cred că a fost lună din viaţa dv. în ultimii vreo 20 de ani, în care şpaga de chirurg să nu fi atins vreo 20.000 de euro, deci cam un milion la 4 ani. Ce dracu-şi poate dori mai mult un om normal, onest, devotat profesiei? Plus indemnizaţia de director de spital, plus salariul de profesor universitar, plus… Dacă de la un amărît ca Vanghelie, fără nici o meserie, ştii precis că s-a făcut primar ca să dea tunuri, de la un chirurg eminent care se face primar şi mai mare, evident că te aştepţi că va da tunuri incomparabil mai mari. Adică să-şi umple sufrageria cu şpăgi al căror volum îl depăşeşte pe cel al calului ăluilalt.

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!