Domnule Procuror General Lazăr,

Nu cred că ne vom mai intersecta de multe ori în spațiul acestei rubrici, acesta fiind în general rezervat unor persoane / personaje / personalități publice, categorii în care îmi permit să consider că nu figurați și că nu veți reuși să mai fiți inclus în ele nici măcar după ce veți ispăși ceea ce se cuvine, și care ar fi absurd să nu se întîmple. Fiindcă, vă reamintesc vorba din mai bătrîni și evident mai înțelepți decît domnia voastră conform căreia totul în viață se plătește.

Acum, însă, pînă să o luați în direcția care vă așteaptă cam de multișor, vă mai invit o dată (sper, ultima) în acest spațiu care, deși foarte mic, sînt sigur că va veni momentul cînd veți considera că era enorm față de cel cu care veți fi silit să îl comparați. Nu-i nimic dacă n-ați priceput unde bat, nu-i de mirare: există bipezi, unii fiind milițienii ceilalți, cărora trebuie să le repeți de nenumărate ori ceva pînă să priceapă. De aceea, vă sugerez să recitiți de atîtea ori de cîte e necesar. Domnule Lazăr, am stat cu ochii holbați și cu urechile ciulite săptămîna trecută, în ziua în care ați apărut la televizor cu ochii semiînlăcrimați (cum dracu’ v-au învățat și chestia asta la școlile alea de miliție și de partid comunist!?) vorbind pe gură despre acel „moment important al carierei” dv. (adică destituirea care te paște, bă, deci corect ar fi fost al „fostei cariere”, nu?) de-a lungul căreia, behăiai tu, ai respectat „litera și spiritul Constituţiei”, chestie care dacă n-ar fi o minciună ordinară ne-ar putea stîrni chiar hohote. De rîs, ca spectatori, dar și de plîns, al victimelor „respectării” Constituției de tine și de ceilalți infractori, de tipul Corduța ori Portocală.

Așa că, bă Lazăre, cară-te și încearcă să te faci uitat cît mai repede. Uitat de cine? Păi, de victimele tale/voastre, de noi, ăștia care scriem despre voi, dar cel mai important e să te uite justiția. Aia adevărată, nu aia măsluită de tine și de restul slugilor poreclite procurori.

Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!