Domnule Procuror General Lazăr

În sfîrșit, după eforturi considerabile și mult mîncătoare de timp, am reușit să mă dumiresc cu privire la desantul și prestațiile dumneavoastră în moțul procurorilor, varianta îngerași sau măicuțe, adică sensibilele ființe (presupus) umane care nu pot fi jignite nici măcar cu o floare, darămite cu vreun articol sau vreo mită, de la caz la caz!

Constatarea mi-a fost facilitată de noua dumneavoastră m–e (aia de o elogiază – în speech-uri, adică oral, cum altfel!? – stăpînul dv. din moțul statului de drept, așa cum îl înțelegeți voi, adică tu, el și Corduța) destinată presei în ziua de 17 august, și care presă, după cum se vede de la dv., e vinovată de mai toate cele în țara asta, probabil că inclusiv de anchetele măsluite de procurorii penali și de complicitățile la care se dedau cu securiștii la fel de penali. Asta am constatat-o eu, fiindcă la dv. se pare că n-au ajuns protocoalele alea și nici gura nu vă pute a usturoi ori a protocol.

Revin la ideea principală, aia cu parașutarea dv. în moțul trebii de parchetar. Așadar, nu m-a mirat cîtuși de puțin să constat că numirea dv. s-a făcut la ideea geni(t)ală a doamnei Raluca Prulă. Aici textul s-a cules greșit, că s-a stricat o tastă. Așadar, Prulă asta a reușit să vă depisteze tumnai la Alba Iulia, la spital presupun, că în CV scrie că sînteți doctor. Elementul surpriză, dar totodată cel care m-a edificat pe deplin, a fost să aflu că sînteți procuror d-ăla de-ai lui Ceașcă, deoarece o socoteală simplă, o scădere, zice că dacă în 2016, cînd v-a desantat Prulă, aveați deja 34 de ani vechime în meserie (brățară de aur, cum se zice, dar nu m-ar mira să o văd și de oțel într-o chiar bună zi!), ceea ce înseamnă ca v-ați pricopsit cu diploma aia prin 1982. Pentru cei mai tineri cititori trebuie să arăt că pe atunci nici nu-ți primea dosarul pentru înscriere la Drept dacă nu erai „devotat cauzei” cu acte: măcar comunist cu carnet, dacă nu (și) turnător la Secu. De aici, evident, tupeul ăsta nemăsurat cu care ne dai d-aia despre care am mai zis din toate pozițiile.

Îți mai zic o dată, Lazăre: totul în viață se plătește. E o zicală din bătrîni, nicidecum o amenințare cum probabil că ți se pare ție. Numai ție. Și, eventual, Ăluilalt și Ăleia.

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!