Domnule Parlament, Domnule Guvern,

Mă adresez şi domniilor voastre, şi domniilor voastre, cu vaga speranţă ca punînd eventual mînă de la mînă să produceţi o lege prin care să putem avea un dialog, cînd e cazul, cu Organu’, fără să riscăm să fim cîrpiţi, încătuşaţi, tîrîiţi pe asfalt, încărcaţi în dube, duşi la secţii, ulterior anchetaţi, judecaţi şi băgaţi la bulău, sub incredibila acuzaţie de ultraj. Teama mea se bazează pe două întîmplări pe deplin pilduitoare petrecute în ultima vreme, soldate cu arestarea, respectiv tîrîirea pe caldarîm a celor consideraţi vinovaţi de două echipe de miliţieni exagerat de sensibili. A fost mai întîi cazul Boureanu. Da, omul îşi merită pe deplin numele. Numai că dincolo de asta, în cazul concret la care fac trimitere, domnia sa s-a trezit şi bătut, şi…, şi cu libertatea luată. Şi dus la Urgenţe după întîlnirea cu dumneaei, secţia de poliţie. Ultragiaţii, în număr de vreo cinci, miliţieni cu studii la Școala de Maici, în mod evident nu mai văzuseră om beat. Ca atare, au dat în el ca-n hoţ, pentru singurul motiv pe care l-am putut detecta, anume că era pasager într-o maşină! Tot pasager, însă fără a avea nimic de bourean în el, era şi domnul doctor, ceva şef pe la Maternitatea Giuleşti, care pur şi simplu n-a vrut să-i dea actele miliţianului care s-a trezit că le vrea, uite-aşa! De ce? D-aia! Nu dai actele? Atunci ia d-aici! A urmat tîrîirea pe trotuar, lovitul niţel, aşa, de control, cu capul de bordură, cei vreo patru băieţi cu muşchi sub caschetă neezitînd să se dea şi ei ultragiaţi, ba şi amendîndu-l pe om pe chestia asta. Uite d-aia aş vrea, Domnule Guvern şi Domnule Parlament, să puneţi de o lege care să prevadă exact cît şi ce avem voie să-i spunem în trafic (şi, desigur, oriunde în altă parte pe partea asta a galaxiei noastre) domnului miliţian, pentru ca în neuronul domniei sale (şi a celorlalţi doi-trei care alcătuiesc grupul de sprijin al celui care probabil ştie să scrie, ca-n bancul străvechi) să nu se declanşeze ideea de ultraj, că aşa-s maicile şi taicile, sensibile! Eventual daţi-le şi dreptul să ne cîrpească direct, dacă li se pare că îi sfidăm din priviri.

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!