Domnule Mişu Negriţoiu,

Pe la începuturile parodiei de democraţie, adică acum vreun sfert de veac, eraţi unul dintre personajele despre care dacă aş scrie acum ce credeam atunci, revista asta ar trebui închisă prin hotărîre judecătorească. După o vreme, fără să am o explicaţie plauzibilă pentru asta, aţi dispărut din peisajul public, moment care pentru mine şi destui alţii a fost o imensă uşurare. Şi tocmai cînd viaţa în România părea aproape suportabilă fără prezenţa dv. (cam în felul în care pare şi astăzi, fără alde Ioan Oltean, zis Nelu Mexicanu’, sau cum ne va părea cînd şi geniul finanţelor mondiale şi intergalactice, Mugur Isărescu, se va fi cărat), v-am văzut reizvorînd din neant sau mai rău, ca din locul de unde apar zombies cînd apar, de data asta pe post de înlocuitor de mare deschidere profesională şi, desigur, morală a unui borfaş dovedit şi legat (din nefericire, doar temporar), numitul Dan Ruşanu. Ăla, neobrăzatul, pe lîngă complicitate la jefuirea românilor prin poliţele de asigurare emise de nişte societăţi-fantomă care nu aşteptau decît falimentul mimat sau insolvenţa trucată, mai fusese acuzat şi că îşi trăsese, tupeistul, un salariu de domeniul demenţei, de nişte zeci de mii de euroi pe lună, nesimţitul. Apropo: zic ăştia că salariul dv. ar fi şi mai mare. O fi adevărat? Buuun. Mai departe: de cînd aţi devenit dv. supraveghetorul-şef al asigurărilor româneşti, iar asta v-o spun din proprie experienţă de asigurat, preţurile ăstora au luat-o complet razna, depăşindu-le pe cele din Austria! Care sînt printre cele mai mari din Europa. Iar societăţile „supravegheate” de dv., după ce ne-au belit, au continuat să falimenteze într-un mare fel. Nimic deosebit pînă aici. Cu totul excepţional, însă, şi în egală măsură inexplicabil, este cum de reuşiţi dv., bă tupeistule, să rămîi în libertate. Încă mai de mirare este cum cele două comisii parlamentare ţi-au cerut doar demisia, în loc să te atragă acolo şi să te aştepte cu toţi procurorii din România. Mă consolează însă gîndul că pentru bulău nu-i niciodată prea tîrziu, că nici Ruşanu nu era chiar june.

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!