Domnule ministru,

Încep cu o precizare: nu, nu am greşit. Adică am învăţat, pe cînd şcoala era chiar şcoală (însă miniştrii erau tot cam ca ăştia de azi) că în formula de adresare funcţia se scrie cu majusculă. În cazul acesta particular, zău, nu e cazul. Trec acum, abrupt la conţinut. Aşadar, domnule ministru, unde v-au găsit? Şi pe ce criterii v-au pricopsit cu funcţia asta? Că cînd (pardon) vă văd, mi se face un dor nebun de Suzana Gîdea, pe care la vremea ei o consideram o vacă. Dar era Ministru (v-aţi prins?, cu majusculă!). Pe tovarăşa Gîdea am întîlnit-o de două ori în viaţă. Nu mă gîndeam că voi ajunge vreodată profesor, dar mi-am zis că nu poate exista blestem mai mare decît să ai una ca ea drept şef suprem. Sînteţi dovada vie că se poate! Aţi făcut şcoala în România? Daaaa? Ei, atunci sinistrul personaj Băsescu înseamnă ca n-a spus numai prostii timp de două mandate. Nu detaliez. Ba detaliez: cred că ar fi un real progres dacă tinichigiii despre care vorbea el s-ar limita să-şi vadă de tinichigerie, devenind tot mai performanţi. Şi nicidecum să ne trezim cu ei miniştri. Cu ceva vreme în urmă, în fotoliul dv. îşi tolănea dosu’ unul Funeriu. A dracu’ coincidenţă, tot chimist. Am şi eu colege chimiste, pentru care am tot respectul, dragoste şi admiraţie. Mai ales că în şcoala unde au învăţat dumnealor, profesorul de istorie le-a povestit de la ce jivină au supt japonezii ăia doi (hai, m-aţi prins: nu-s japonezi, ci mexicani, aşa cum aţi învăţat dv.!). Ştiţi, pe unul îl chemă Romulus, iar unele surse susţin că el a supt de la o lupoaică. Ălalalt, Remus, cică ar fi încercat de la un vulpoi. Înainte să vă cer (cum în ce calitate?, în aia de prostovan care a votat cu PSD!) demisia, vă spun şi de ce: nu neapărat fiindcă la Educaţie chiar trebuie dovedit că o ai, ci fiindcă o singură nesimţire, aceea cu Diplomele de Bacalaureat, mi se părea suficientă pentru un singur mandat, ba chiar pentru o demisie fără întîrziere. Pricopie, te-a luat prin surprindere sosirea Bacalaureatului, ori n-ai ştiut că fără diplomele alea elevii mei riscă să nu fie primiţi prin Anglia, Olanda, Danemarca, Italia, adică în lumea normală, cu miniştri normali? Dar ca nesimţirea să fie şi cu repetiţie, ai îndrăznit să-i laşi şi pe prichindei fără Abecedar, ceea ce depăşeşte orice închipuire. Asta nu-i doar de demisie, ci, conform Codului Penal, de pîrnaie, pentru atentat la siguranţa naţională, ba şi pentru terorism psihologic, din moment ce am văzut, şi pe viu, şi la televizor, copii plîngînd. Domnule ministru, afarăăăăăă! 

Doru Popovici,

Profesor

 

Fiţi sociabili!