Domnule Ministru al Justiţiei,

În vîltoarea evenimentelor care v-au făcut ministru, oarecum supărat pe prestaţia cam molatecă a precursorului dumneavoastră, m-am declarat satisfăcut de schimbarea produsă, convins fiind că într-o ţară în care securiştii de joasă speţă şi procurorii penali au preluat puterea, singura şansă de salvare a noastră, a tuturor, este un guvern băţos, hotărît să facă ordine, să-i trimită unde le e locul (afară, pe unii, înăuntru pe alţii) pe alde Coldea şi pe toate Corduţele, rolul principal în restabilirea ordinii de drept urmînd să-i revină Ministrului Justiţiei, adică dv. Cu atît mai mari îmi erau speranţele cu cît din CV-ul dv. am aflat că sînteţi membru al Comisiei de la Veneţia. Citind cu atenţie despre aceasta, am aflat că se ocupă fix cu ceea ce trebuie aplicat şi la noi, adică dreptul constituţional. Ăla cu care se tooot şterg undeva Corduţele şi japiţele alealalte de la Secu. Acum, la ceva vreme de la înscăunare, constat că domnia voastră se adînceşte într-o tăcere ca a lebedelor, că nici gînd de noi legi ale Justiţiei, care cică ar avea nu ştiu ce trasee de străbătut, că de o nouă Constituţie mai vorbesc doar fraierii cu telefoanele-n mînă, care vor să o combată deşi nu există, că, pardon, Corduţa continuă să dea… de-aia la tot cartierul şi că prezumţia de vinovăţie este veşnic biruitoare în relaţia dintre toţi ăştia şi partidul care v-a numit ministru. Dacă de predecesorul dv. ziceam atunci că este molatec, acum pare un zburdalnic, chiar agitat, hiperactiv la extrem. Desigur, doar prin comparaţie cu domnia voastră. Ajuns aici, vă dau o veste bună: mai aveţi încă trei ani şi ceva de dormit la fel de adînc ca pînă acum. Singurul care v-ar putea deranja cred că e Preşedintele, dar nu-mi fac griji: sînt sigur că vă apreciază enorm şi că într-o viitoare guvernare v-ar numi chiar el ministru. De independenţi ca dv. e nevoie mereu. Mai ales în ţări d-astea prost făcute.

Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!