Domnule Ministru Achimaş-Cadariu,

Pînă a trece la subiect, mă simt dator a vă cere scuze pentru o neînţelegere de care mă fac vinovat: cu zeci de ani în urmă, scriitorul Eugen Barbu, un împătimit de fotbal, a scris un editorial în revista „Săptămîna”, al cărei redactor şef era tot dînsul, în care explica faptul că pentru a face performanţă, trebuie să ai şi un nume care să te ajute, şi îi dădea ca exemple pe Eusebio, Pele, Bobby Charlton. Prin contrast, zicea autorul, ce mama naibii performanţă poţi aştepta de la unii pe care îi cheamă Rontea, Rîşniţă sau Teleşpan? Cum, care-i legătura? Şi de ce scuze? Fiindcă pînă mai ieri am crezut că Achimaş e prenumele dv., iar Cadariu numele, situaţie în care, conform teoriei lui Eugen Barbu, îmi era foarte clar că nu poate cere nimeni performanţă de la un Achimaş. Ulterior, am aflat că ăsta e o bucată din numele de familie, şi că prenumele este Patriciu, drept pentru care mi-am revizuit, cum se spune, „plaja de aşteptare”. În noile (pentru mine) condiţii, ştiu exact şi ceea ce aştept de la domnia voastră, anume: demisia, băăă! Motivul este unul simplu şi lesne de înţeles, chiar şi cînd te numeşti Patriciu Achimaş-Cadariu: porcăria ordinară care poartă numele de Ministerul Sănătăţii, unde jefuirea cetăţeanului nu este depăşită ca amploare decît de uciderea lui practicată la nivel de sistem. Da, ştiu că o să spui, bă Achimaş, că nu-i vina ta, că e tragica moştenire, că etc. Da’ vin şi eu şi te întreb: cînd tu şi deşteptu’ ăla de şef al tău l-aţi gonit pe Ponta, aşa-i că nu v-aţi prins că nu el pusese foc la Colectiv? Uite, nici eu nu m-am prins că nu tu împreună cu Cioloş aţi omorît copiii ăia. Şi nici că nu voi aţi băgat în sistem zeama aia despre care vorbeşte Tolontan. Însă, pînă să mai analizez, voi aţi face bine să ajungeţi deja la nivelul maxim de performanţă pe care o aştept de la voi, adică să demisionaţi.

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!