Domnule Marius Nistor,

Pe vremea cînd nici nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată profesor, aveam şi eu, ca o mare majoritate a românilor (exceptîndu-l pe prea lucidul domn Băsescu Traian, precum şi pe alţi Brucani), o imagine, să-i spunem idilică, a şcolii româneşti, ba şi o relativ mare admiraţie faţă de profesori, în general, pe care îi vedeam ca pe „vîrful de lance” al intelectualităţii. De curînd, am intrat în cel de-al 24-lea meu an la catedră şi, cu fiecare zi care trece, imaginea asta suferă modificări. Printre cei mai „modificaţi” se numără, aproape fără concurenţă, liderii din sistem, iar dintre aceştia, liderii sindicali aproape că nu suferă concurenţă. Domnule Nistor, băi Marius, pe scurt, chestia asta s-ar enunţa astfel: nu-i destul că ăştia fac mişto de noi de noi de dimineaţă pînă în dimineaţa următoare, ca să mai veniţi şi voi, cu sindicatele voastre (că ale noastre, de unde!?) să definitivaţi miştoul? Băi sindicalistu’ lu` Peşte, sau al lu’ Pinguin (că m-a marcat pe viaţă felul în care dansau colegii noştri acest hit de mare deschidere spirituală în faţa Guvernului, de s-au luat după ei şi ăştia de aici, care pînă atunci păreau relativ normali, şi l-au dansat şi ei în faţa Consiliului Judeţean), cum nu ţi-a fost, mă, ruşine să ne instigi, săptămîna trecută la zăngănit clopoţelu’ în recreaţia mare, sub formă de mare protest sindical? Bă, tu eşti sănătos la cap? Nu v-ajunge, bă, cît aţi făcut mişto de noi cu banderole albe (cică „japoneze”, ptiu!, despre care cînd i-am zis unui japonez l-a buşit rîsul!), cu Pinguini, acu’ să mai fi zăngănit şi clopoţeii vreo 20 de minute? Ca să ce!? Să cadă ministrul? Poate în cur, de rîs! Să cadă Guvernul? Poate pe gînduri, că de ce om fi deranjaţi la neuron! Ia zi-o, mă, pe aia dreaptă: cît te plătesc neisprăviţii ăştia de acum, ca să faci tu mişto de noi mai mult decît ei, că pe ei e clar că nici măcar la atît nu-i duce mintea?

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!