Domnule Marian Munteanu,

În urmă cu 26 de ani fără cîteva zeci de zile, pe cînd dumneavoastră acţionaţi în Piaţa Universităţii în numele multor români, printre care mă număram şi eu, eram redactor la un ziar care împărtăşea absolut aceleaşi idealuri cu ale dv. şi ale celorlalţi militanţi din Piaţa Universităţii. Nici nu mai ştiu dacă înainte sau după năvălirea brutelor am pus mînă de la mînă noi, redactorii de la „Tinerii Revoluţiei”, şi v-am adus, pe lîngă mesajul nostru de solidarizare, şi nişte chestii mai concrete, precum ţigări, băutură bună, nu multă, mă rog, fel de fel, urmare apelului dv. patetic şi pe deplin justificat la luptă comună împotriva nenorociţilor de comunişti. Oamenii dv. de la intrarea în Universitate m-au percheziţionat şi interogat ca pe hoţ, cumva în stilul oamenilor lui, pardon de vorba rea, Măgureanu. În sfîrşit, am deversat darurile şi mesajul şi m-am cărat repejor, dacă tot nu mi se permisese accesul tocmai la dv., cel autosechestrat în Universitate. Întîlnirea după încă un an, la examenul de licenţă (eu, întîrziat vreo 6 ani din motive mai anticomuniste decît mesajele dv., iar dv. tocmai absolvent) nu cred că aţi sesizat-o, şi parcă nici eu nu mai aveam chef să vă întîlnesc personal şi să vă strîng mîna. Nu ştiam de ce. Acum, parcă înţeleg că a fost pură intuiţie. Iată şi explicaţia: de atunci, ba încă de cu mult înainte, de fapt de cînd mă ştiu pe lume, am urît comunismul mai mult decît orice. Pentru mine, şi azi, Iliescu şi toţi oamenii lui, inclusiv, sau mai ales, iar pardon, Măgureanu, simbolizează răul suprem, trădarea totală, murdăria umană dusă la apogeu. De fapt, nişte asasini şi atît. N-aş putea niciodată, dar niciodată, să zic ceva de bine despre vreunul din ei. Nicidecum să fac parte din aceeaşi bandă cu, iar pardon, Măgureanu. Ziceam atunci, în ’90, că ăştia-s nişte nenorociți. Mă Mariane, chiar nu te simţi niţeluş trădător? Cît tupeu ai? Cum poţi mă, să apari senin şi să-mi explici mie la televizor că eşti imaculat şi că io-s un bou că nu înţeleg? Bă, cînd Iliescu ne lua de proşti, cot la cot cu Măgureanu, parcă pricepeam de ce. Dar tu, bă!?!

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!