Domnule jandarm,

Vă reamintesc cadrul thriller-ului în care aţi deţinut rolul principal: Suceava, strada Bradului, nr. 17 (na, bă, că acu’ ai şi adresa, numele îl găseşti colea, în rubrică, ia şi C.I.-ul, că tare-l doreai: SV 502135), fix în poarta casei mele, unde mi l-ai adus pe finul Costel (vrei şi datele lui sau ţi-l aduc pe om direct la tribunal, ca martor la abuz?) care, săracu’, venise să-şi ia biletul la meciul cu Steaua, care începea după fix o oră jumate de la panarama asta şi pe care i-l cumpărasem eu, stînd la coada aia de aproape 3 ore. Am înţeles cînd, în preziua meciului, Poliţia Locală ne-a pus afişe prin porţi, rugîndu-ne să ne băgăm maşinile în curţi, ba am anunţat chestia asta şi la radio. E normal să nu ocupi străduţa aia amărîtă, pe care nu încap două maşini una lîngă alta. Ce n-am înţeles e de ce n-aveau voie bipezii să vină pe picioarele-alea două, după bilet, precum Costel, sau în vizită, sau la plimbare, sau la… mă-sii, de trebuiau să fie însoţiţi şi legitimaţi. De aia te-am şi întrebat, pe înţelesul tău, care-i deşteptul care a ordonat aşa ceva. Fiindcă, îţi/vă place sau nu, EU TE PLĂTESC PE TINE ca să mă aperi, nu să-mi legitimezi şi să-mi conduci musafirii, că mă faci să cred că n-ai altă treabă şi, deci, EU TE PLĂTESC CA UN PROST, DEGEABA. Te-am mai întrebat ce fel de măsuri cretine sînt astea, că doar nu joacă Real cu Arsenal, ci lab… de la Steaua cu împiedicaţii de la Suceava, moment în care TU, BĂI FLĂCĂU, te-ai declarat lezat şi mi-ai atras atenţia (tu, bă, mie!?!) „să am grijă cum mă exprim”!!! Culmea tupeului şi abuzului a fost aia cînd mi-ai cerut cartea de identitate, cu ameninţarea că „ai să pui mîna pe pix”. Ca să ce, bă? Că apoi, cînd ţi-am adus şi pix şi lanternă, ca să vezi ce prostii scrii, parcă nu te mai înghesuiai s-o faci. Culmea culmilor tupeului a fost cînd mi-ai explicat că eu, în curtea mea, sînt pe domeniul public, adică pe moşia ta. Băieţaş, fii atent: n-am eu timp şi nerv să mă ţin de prostii, dar întreabă-ţi şefii cum stă treaba cu dialogul, cu domeniul public şi cu proprietatea privată, şi mai ales bagă la cap că ţara asta nu-i moşia ta, bă, chiar dacă nişte guvernări de rahat (e voie să mă exprim aşa, bă?) v-au creat iluzia că sînteţi stăpînii ţării. Pînă să fii tu stăpîn, aminteşte-ţi mereu, zi de zi, că EU TE PLĂTESC. Şi nu ca să mă înveţi tu pe mine cum să vorbesc.

Doru POPOVICI

 

 

 

Fiţi sociabili!