Domnule etnic german,

Am aşteptat realmente cu înfrigurare vizita dumneavoastră (să-i spunem „de lucru”) în judeţul nostru, petrecută cu puţine zile în urmă. Vă mărturisesc că virgulă cînd am aflat că ne veţi onora din nou judeţul cu inconfundabila dumneavoastră prezenţă, am rămas mai întîi uimit (probabil din cauza ineditului situaţiei, întrucît eram obişnuit ca asemenea vizite să se anunţe şi, implicit, să se pregătească cu mult timp înainte de a se produce), iar apoi am început să-mi reprogramez activităţile, astfel încît să mă pot bucura pe de-a-ntregul de momentele, din nefericire rare, cînd timpul dumneavoastră atît de preţios vă îngăduie asemenea ieşiri, în care să pot sta faţă în faţă cu dumneavoastră, admirîndu-vă fără pic de reţinere pentru tot ceea ce aţi făcut, faceţi, şi sînt convins că veţi mai face încă mult timp de acum înainte, atît pentru mine personal şi cei apropiaţi mie, cît şi pentru extrem de mulţi alţi admiratori pe care-i aveţi pe întreg cuprinsul patriei. Şi, în general, pentru ţară, că doar de aia vă cunoaşte şi vă respectă pînă şi fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton. Cum spuneam, pentru a vă revedea, am renunţat la pescuitul de trei zile pe care mi-l programasem de mult, m-am îmbrăcat mai elegant decît o fac de obicei, ba mi-am trimis şi soţia la coafor şi manichiuristă, totul pentru a onora cum se cuvine momentul aproape istoric pe care ni l-aţi oferit. Iar faptul că am putut, pe parcursul întîlnirilor (că au fost două!) cu dumneavoastră să schimbăm impresii, să depănăm întîmplări petrecute în intervalul în care nu ne-am văzut, ba chiar şi bancuri (dv. fiind un etalon al umorului de cea mai bună calitate), mi-a indus o stare de bine cum de multă vreme nu avusesem. În numele întregii suflări sucevene (ba chiar naţionale şi internaţionale, întrucît la cea de-a doua întîlnire au fost şi unguri, şi italieni, şi belgieni), vă mulţumesc, domnule… Hanno Hofer!!!

 Doru Popovici

 P.S. Amănunte despre cele două „cîntări” pe care Hanno şi Nightlosers ni le-au oferit sîmbătă, 4 iulie, găsiţi în rubrica „Cînt şi rock…” din pagina 7. Cît priveşte faptul că v-oţi fi gîndit că mai sus am scris despre dl. Klaus Johannis, sigur nu-i vina mea. V-o fi bătut soarele-n cap…

 

Fiţi sociabili!