Domnule Dragnea,

Cu speranţa că aceste rînduri, prin vreun miracol, vor ajunge să facă obiectul lecturii dumneavoastră, aş fi extrem de fericit ca la sfîrşitul acesteia să-mi puteţi oferi soluţia la care eu însumi, oricît de mult mă străduiesc, nu reuşesc să ajung. În principiu, este vorba despre o pasiune pe care am constatat cu nesfîrşită bucurie că o împărtăşim amîndoi: aceea pentru pescuit. Din fotografia devenită oarecum clasică în care dv. şi alt pescar, numitul Grindeanu, etalaţi niscai ştiuci cu veleităţi de trofee, am dedus la timpul cuvenit că vă număraţi amîndoi printre pescarii corecţi, care eliberează ceea ce prind. Că practicaţi ceea ce se numeşte în jargonul specific „catch and release”, adică eliberarea capturilor. Mă bazez pe faptul că fotografia în cauză era făcută în plină prohibiţie, cînd în principiu nu e voie nici să scoţi băţul din casă, dar dacă tot aţi ajuns în Deltă, e de înţeles să încerci să prinzi un peştişor, că doar oameni sîntem… Iar dacă i-aţi şi restituit Naturii, e în regulă. Să trec acum la obiectul acestui articol. Am înţeles că uneori, de fapt adeseori, probabil cînd la noi e prohibiţie şi la guvernare sînt alţii, ca să evitaţi neînţelegerile, vă duceţi niţel în Brazilia. La pescuit. Probabil că vă permite şi timpul liber, din care eu nu prea am, fiind ocupat cu supravieţuirea în ţara asta prost făcută. Am, adică, de vreo 25 de ani, cîte cel puţin patru locuri de muncă. Acum lucrez la şcoală, la radio, la ziarul ăsta şi la încă un ziar. Şi nu ştiu cum, morţii mă-sii de ţară prost făcută, deşi plătit din patru locuri, nu-mi ajung banii de la o lună la alta, iar în Deltă ajung maximum o dată pe an. Şi dorm în maşină, că n-am bani de cazare. Tocmai de aceea, dragă domnule Dragnea, v-aş rămîne recunoscător dacă mi-aţi explica cum reuşiţi dv., cu un singur salariu, tot de bugetar, cum sînt şi eu la şcoală, să vă tooot căraţi în Brazilia, la pescuit. Aş veni şi eu o dată, poate mă prind de schemă. Pe bune, Liviule: aş da şi eu la un somn de Amazon sau la o arapaimă, da’ nu-mi ajung banii nici de motorina cu care să mă duc la Otopeni. Tu cum gura mă-sii de ţară prost făcută reuşeşti? Cu tichete de vacanţă valabile la Rio? D-alea despre care mănîncă rahat fel de fel de guverne că ne-ar da şi nouă, pulimii bugetare, ca s-ajungem măcar pîn’ la Murighiol.

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!