Domnişoara Deneaua şi domnişorul Diicot

Scriam, în ediţia precedentă, despre marea – aproape irepresibila –  ambiţie a românului de a inventa – biet Columb visînd că va descoperi prin aceasta bogate Americi – titluri de firmă care mai de care mai originale, producătoare, prin ele însele, de parale. Sînt nevoit, aici, să fac o paranteză, legată  de ideea de  „botez”, mai precis de acea nominalizare identitară, de diferenţiere prin nume de persoană. Ştim cu toţii – şi o ironizăm, adesea – plăcerea, obiceiul ţiganilor de a-şi boteza odraslele cu prenume ciudate, şocante. Care chiar ar invoca, ar aduce, cred rromii – şi e dreptul lor să creadă astfel, nu? – asupra copiilor lor binefacerile visate şi sugerate de numele de botez : Dolar, Maradona, Şperaclu, Grasu, Bancheru, Milion, Seif, Şerif, etc. Respect creativitatea, adecvarea la realitatea zilei, a „onomasticii” ţigăneşti. Ar urma, conform logicii expuse, să auzim, mai nou, de prenume feminine actualizate, precum d-ra Deneaua, ori masculine, precum Diicot… Dar, să recunoaştem, onest, că după 1990, inclusiv părinţii neaoş românaşi au început să aleagă pentru copiii lor prenume exotice – de telenovelă, aş zice (Mario, Carmencita, Flavio) – în locul „ prea ţărăneştilor” prenume tradiţionale: Ion, Gheorghe, Vasile, Nicolae. Personaje de film ori de carte sînt astfel onorate prin botezul propriilor copii. Dar – cunosc asemenea situaţii – e adesea elogiat şi prenumele primului iubit, cel de neuitat, adolescentin, salvată discret amintirea acelei romantice relaţii, neîmplinite nici în fapt şi nici în act scris, de căsătorire civilă.  Dar, „strecurată” subtil, compensatoriu  – ca un cuvenit remember – sub „cearşaful conjugal”, prin  certificatul de botez al progeniturii concepute cu alt bărbat decît Făt-Frumosul acneic din clasa a XI-a de liceu. În fine, e  doar o chestie de obişnuinţă prenumele fiecăruia. Pe care, oricum nu ţi-l alegi, dar trăieşti cu el, toată viaţa. După ce am analizat, deunăzi,   ciudate titluri de firme marşînd pe valorile şi plăcerile tradiţionale ale românilor (religie, haleală, pileală, nuntă, praznic, sex), voi nota cîteva alte inedite firme ce-şi aşteaptă succesul, profitul, din specularea altui tipic vis românesc: să cumperi ceva bun, la pleaşcă, foarte ieftin. Ne vor ajuta nume de  firme precum „Revoluţia preţurilor”, „Preţ inegalabil”, „Aproape gratis”. Ba şi „ Devoratorii de preţuri” (înregistrată de Flanco) şi chiar „Black Friday în fiecare zi”, o găselniţă Orange! Dacă aceste oferte nu te-au convins, nu uita că „Norocul îţi bate la uşă” şi că ai putea face parte dintre „Bugetarii veseli”, dar numai dacă vei deveni client al firmei „No te preocupes” şi vei contacta – pe credit – societatea „Zona liberă de indiferenţă”! Nu cred  că voi fi acuzat de xenofobie – dimpotrivă – dacă semnalez, în context, că marca de coniac de lux „Brâncoveanu” e deţinută de un sirian, dl. Nawaf Salameh. E drept că e vorba de un creştin ortodox, cu studii în România, unde conduce şi o meritorie fundaţie ce sprijină activ sportul şi cultura. Apoi, recunosc onest că proprietarul brandului respectă cu adevărat memoria marelui domnitor martir prin acest produs de calitate. Şi nu doar prin ceea ce pune în sticlă, ci şi prin modul în care ambalează şi ne propune produsul ce foloseşte numele sfîntului martir. Mai că-mi vine să (mă) întreb: era, oare, preferabil, ca sigla cu pricina să fi fost deţinută de vreun vajnic Dorel băştinaş, ca etichetă pentru un alcool popular, metilizat, de doi lei? Nu cred. Mai ales că la noi – conform chiar domnului citat – 90% din piaţa alcoolului este nefiscalizată! Chiar mă mir – înseamnă, oare, că încă mai avem un minim de bun simţ, ca români? – de ce nu or fi apărut, încă, pe piaţă, ţuica „Ştefan cel Mare” şi vodca „Mihai Viteazul”? Că doar în domeniu (nu ştiu dacă oficial sau piratat, în Rusia totul e posibil) există în Est vodci, de regulă cam scumpe (motiv de a crede, totuşi, că or fi plătite şi la ruşi niscai „drepturi de proprietate”), numite Stalin, Gorbaciov, Elţin, Putin. În final, o naivă dilemă: oare noua firmă de consultanţă „Dor de ducă” propune servicii celor care vor să plece la lucru în străinătate, familiilor proaspăt îndoliate, ori bărbaţilor agasaţi de cicăleala nevestelor şi dornici „să-şi ia lumea în cap”? Oricum ar fi, bănuiesc că ar avea destui clienţi din toate cele trei categorii amintite.

 

Fiţi sociabili!