Domnilor ziarişti,

Deşi îmi vine tare greu s-o recunosc, uneori îmi pare bine că Marele Om de stat, simbolul de necontestat al neamului românesc, genialul poet şi imbatabilul politician, desigur Preşedintele celui mai curat şi mai bun dintre toate partidele din întreaga istorie a ţării, Partidul România Mare… ce ziceam?, a, da, staţi să-mi iau lecitina (că şi Marele Tribun ia mereu lecitină, numai că – deh, are sursele lui, ca orice om important – cea pe care o ia el e fie roz, fie vernil sau albastră), da, am luat-o…, da’ de ce am luat-o?, aha, ia uite, şi-a şi făcut efectul, mi-am amintit: ziceam că uneori îmi pare bine că mult iubitul şi stimatul domn Corneliu Vadim Tudor n-a ajuns preşedintele României, ca să vă-mpuşte pe voi, ziariştii, pe stadioane, că astfel voi n-aţi mai fi existat, şi nici revista Jupânu’, aşa încît n-ar mai fi apărut nici minunatul articol de săptămîna trecută, intitulat „Toporul, USL-ul, România”, o veritabilă lecţie de jurnalism de mare angajament, de care ar fi fost mîndru să-l fi scris însuşi Tribunul, dacă n-ar fi fost atît de ocupat să-şi ia, de dimineaţă pînă seara, pastilele alea roz, turcoaz, albastre, verzi şi oranj de lecitină. Ei bine, l-am citit, recitit şi răscitit. Poate şi fiindcă fiind atît de lung (aproape şase rînduri), pe la jumătatea lui mă lua aşa, o aţipeală, iar cînd mă trezeam, după ce-mi luam lecitina (fir-ar să fie, eu nu găsesc decît din aia bej, de unde, Doamne iartă-mă, o găsi dl. Vadim d-aia turcoaz şi siclam?), mai citeam încă o dată, şi încă o dată… ei, dar pînă la urmă l-am terminat aproape pe tot (dacă au rămas necitite un rînd, maximum două) şi am rămas încîntat de cît de corect şi de fidel i-aţi citat pe politicienii suceveni importanţi, adică pe mine: „Există interese puternice de a pune mîna pe pădurile Bucovinei şi pe veniturile realizate din exploatarea acestora.” Aşa-i c-am spus-o adînc? La fel de adînc ca somnul care, iaca, iar mă ia.

Gheorghe Acatrinei, Preş. PRM Suceava

 

Fiţi sociabili!