Domnilor parlamentari români,

Se vor împlini foarte curînd 25 de ani. Altfel spus, un sfert de secol. În alţi termeni, nu chiar o viaţă de om, dar o treime bună, avînd în vedere şi faptul că la noi, în mare măsură şi datorită dumneavoastră, speranţa de viaţă e în jurul a vreo 70 de trandafiri prinşi în buchetul vieţii, cum poetic vă exprimaţi cei mai mulţi dintre aleşi. Ziceam că se apropie sfertul de veac de cînd aştept să o duc niţeluş mai bine. Să ne înţelegem: poate că avem ceva nepotriviri de caracter cînd vorbim de mai bine, în sensul că mai binele meu s-ar putea să nu coincidă cu percepţia dvs. asupra mai binelui. Hai să detaliem un pic: n-am visat nicidecum burta peste izmene, ceafa de „bou di gard” (cum splendid se exprima, culmea!, chiar un prefect) ori guşa pînă la buric, aşa cum pare a fi idealul de bunăstare şi de masculinitate al multora dintre dvs. Pentru mine, mai binele ar fi însemnat o lume curată, în care să se discute cinstit, pe faţă, toate problemele care ne preocupă pe toţi, de la legislaţie pînă la fotbal, de la agricultură pînă la televiziune, şi neapărat despre şcoală şi rolul ei în formarea omului ca om. Ia încercaţi să vedeţi ce avem din toate astea. Mie îmi iese că legislaţia este concepută fie de infractori, fie de analfabeţi, că fotbalul, la fel ca lumea politică, se înghesuie prin puşcării, că agricultura e fie încălecată de alţi infractori, precum recent defunctul Tărîţă, fie … nu e deloc, televiziune înseamnă hăhăieli cretine de tip Măruţă, Capatos ori Badea, cît despre şcoală, mai bine tac, că doar n-o să mai zic încă o dată că şi ăsta de acum, Pricopie, e un analfabet doar cu puţin mai breaz decît Vanghelie care este. Cam între aceste repere mi-aţi mîncat primii 25 de ani de democraţie. Singura lumină în aceşti ani au fost nişte concerte, de care desigur nu vă faceţi vinovaţi: Rolling Stones, Dylan, AC/DC, Clapton, Jethro Tull etc. Cu toţi cei 25 de ani irosiţi, chiar dacă nu sînt foarte mîndru că sînt român, niciodată nu am spus că mi-e ruşine că sînt. M-am întrebat însă mereu în aceşti ani: dar dvs. chiar nu vă e? 

Doru Popovici

 

 

Fiţi sociabili!