Domnilor Jupâni,

Subsemnatul Gheorghe (George, pentru prieteni și pour les connaisseurs) Flutur, fost, actual și, dacă dă Domnul, viitor preș. al Consiliului Județean Suceava, vă mulțumesc pentru grija pe care mi-o purtați (ăilalți, patrupezii, au treabă doar cu drumul lung!) și pentru faptul că nu-i număr în care să nu mă pozați și să mă arătați la lume, ceea ce e chiar benefic în perspectiva alegerilor viitoare: nu va mai fi nevoie să fac afișe, fiindcă lumea mă știe din Jupânu’.

Dacă veni vorba de fotografii, atunci să știți că e nevoie de o rectificare la textul de sub cea de săptămîna trecută, în care ziceți că eu sînt alături de, citez, „… unul dintre înalții oficiali de la Graz”. Păi se vede cu ochiul liber că cel înalt din poză sînt eu, austriacul de lîngă mine fiind evident mai mic, așa că textul corect ar fi „… unul din scunzii oficiali…”. Restul textului se pretează de asemenea la completări, întrucît domnului în cauză i-am promis nu „un tablou încondeiat”, ci un ou, dacă vine în zilele următoare, cînd încondeierea și închistrirea devin artă pură, iar pe ouăle din bătătură gospodinele noastre pictează mai măiastru decît toți clasicii șevaletului. Ei, dar dacă o fi ca scundului oficial austriac să-i placă și tablouri adevărate, d-alea pe pînză, și tot cu specific local, apăi las’ că știu eu vreo doi meșteri care-ți pictează cerbi la adăpat mai ceva decît Grigorescu. Numai uitați-vă la poza din ziar și imaginați-vă cum i-ar sta unui lopătar de-ai noștri pe peretele ăla, în locul tabloului ăluia insipid, cu niște desfrînate. Plus că meșterul meu poate face și apa cristalină de să se vadă păstrăvii din ea, să moară de necaz oficialul ăla scund, că la ei așa apă nu există. Iar ca bonus mă gîndesc că n-ar fi rea o Răpire din Serai, d-aia clasică.

Vă țin la curent.

Gheorghe (George) Flutur

Fiţi sociabili!