Domnilor Jupâni,

Atunci cînd mi-am văzut fotografia în revista dumneavoastră am crezut inițial că ne luați la mișto, desigur în tonul obișnuit al publicației, și am purces imediat la lecturarea textului adiacent, cu oarecare emoție. Risipită însă instantaneu, pentru că ați scris foarte corect și obiectiv, mai ales fragmentul acela în care mă citați cu privire la „dialogul surzilor” care n-a existat, din moment ce toți cei prezenți, precum și partenerii de dialog aflați la distanță, stăm foarte bine cu auzul. În această situație, nu trebuie să mire pe nimeni că demonstrațiile noastre trecute și viitoare vor fi axate tocmai pe acest al nu știu cîtelea simț, auzul, astfel încît toți manifestanții (atît organizatorii cît și simplii participanți) sînt obligați ca în momentul în care semnează pe hîrtiile cu chemarea la grevă/demonstrație să vină și cu propuneri de piese care vor fi incluse, pe baza votului majoritar, în play-lista respectivei manifestații.

Astfel, dincolo de deja clasicele „Brașoveanca” și „Pinguinul”, ori de „Meneaito” și „Makarena” din repertoriul grevist internațional, sperăm ca la fiecare nouă mișcare de protest a noastră, a profesorilor suceveni, să putem introduce piese noi, precum „Mușamaua” (care chiar dacă e o creație din sudul țării, am văzut că se bucură de largă apreciere și la noi în zonă) din cele româneşti, ori „Happy” al lui Pharrell Williams, aceasta din urmă cu caracter aproape obligatoriu pentru proxima mișcare de protest, întrucît dincolo de titlul mobilizator și de textul inspirat, mai este și piesa preferată a emblematicei noastre jucătoare de tenis Simona Halep, un superprodus al sistemului de educație românesc, din moment ce a reușit atît de bine în viață, bazîndu-se pe un vocabular alcătuit din 14 cuvinte, pe care însă le stăpînește la perfecțiune. Din nefericire, subfinanțarea educației ne împiedică să mai producem și alte genii ca Simonica.

Doru POPOVICI

Fiţi sociabili!