Domnilor aleşi/nealeşi încă

Acest număr al revistei noastre apare într-o săptămînă care ar trebui să fie cu adevărat importantă pentru ţară şi pentru poporul din care, adesea cu regret şi răruţ cu mîndrie, fac şi eu parte. Cînd zic „importantă”, mă gîndesc că Parlamentul European, adică legislativul continentului în care este cuprinsă şi ţara asta, aşadar instituţia care face în principiu legi de la Marea Neagră pînă-n Oceanul Atlantic, ar trebui să cuprindă cele mai luminoase figuri, cele mai vii inteligenţe, cele mai de bun simţ fiinţe din interiorul fiecărei ţări. Inclusiv, sau mai ales, a noastră. Zic „mai ales” fiindcă ar cam fi aceasta o zonă cît se poate de accesibilă unde să ne facem un soi de autolobby ca neam şi ca ţară. Avem şi aşa o imagine dezastruoasă, în lume şi în Parlamentul European, pe deplin justificată (după vorbă, după port), deşi poate nemeritată chiar de toţi românii. Fiţi atenţi: de exemplu, eu. Nu cred că-mi merit soarta de a fi reprezentat în Parlamentul European nici de vreun procuror-femeie cu cătătură de gîde şi cu pîra-n sînge, nici de-un analfabet deţinător de stînă de fotbal şi cu maniere ca de-acolo ori din pîrnaia unde-a desantat între timp, nici de-un dement genial, dar totuşi dement, nici de-o cucoană cu evidentă nevoie de logoped şi mai agramată decît analfabetul. Pe vremuri, parcă la primele alegeri de acest fel, o televiziune se învrednicise să ni-i arate, într-un fel de competiţie, pe majoritatea candidaţilor de atunci. Îmi amintesc că singurii care-mi făcuseră impresie bună fuseseră Cătălin Nechifor şi reprezentanţii Partidei Rromilor! Acum n-am habar dacă rromii mai candidează. Dar am văzut la televizor un candidat, nici nu mai ştiu de-al cui: o figură ciudată despre care ni se spune că habar n-are de limba engleză. La începutul postcomunismului, în ’90, circula cretinismul că în Parlament e bine să fie tot felul de oameni: ţărani, sportivi, muncitori. Adică ăştia să ne facă legi? Dacă n-a ţinut la noi, ce ne-om fi zis? Hai să-i trimitem pe papagali să facă legi pentru toată Europa. Vorba-i: de ce? Şi pînă cînd?

 Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!