Domnilor,

Mă numesc Niculai Barbă și sînt aproximativ ceea ce domniile voastre v-ați învrednicit să scrieți despre mine sub fotografia care se presupune că m-ar avea pe mine în dînsa, cum se zice la noi, în Bucovina: consilierul personal al celui care de 11 ani încoace se identifică, an de an, cu lumina pascală, mult iubitul și stimatul lider județean cu care ar trebui toți să ne mîndrim că sîntem contemporani. Pe de altă parte, cu toate presupus bunele dumneavoastră intenții, tot s-au strecurat niscai erori, lucru de altfel firesc, avînd în vedere că nu este tocmai ușor să scrii despre niște asemenea personalități, ba și să le fotografiezi și apoi să le publici, ceea ce în mod evident vă creează niscai emoții. V-o spune unul care, așa cum corect ați sesizat, are în fișa postului și pozarea, nu numai în ocazii speciale (dar acestea sînt foarte dese la oamenii deosebiți, așa cum este șeful meu) a farului nostru călăuzitor prin meandrele concretului (ptiu!, asta era, piei Satană! – mai ales acu’, în săptămîna mare – tov. Iliescu), deci prin lumea asta întortocheată, domnul George Flutur.

Ei, dacă am ajuns la poze, să știți că nu eu mă fac vinovat de dispariția din fotografii a celorlalte personaje. Nici vorbă. Este vorba de un fenomen fizic lesne explicabil: domnul Farul, pardon, domnul Flutur, emană așa o lumină, o aură, un halou, în fine: un ceva care estompează tot ce e în preajmă. E orbitor, ce mai! Așa că nu doar Lungu și Adomnicăi nu se văd cînd e și dl. Flutur, ci absolut nimeni. Dovada? Păi nici la Cotroceni n-a ieșit în poză ditamai nami…, pardon, ditai huidum…, iar pardon, ditamai Președintele, iar pozele de acolo evident că nu le-am făcut tot eu. Ba chiar pot să afirm că Președintele, ditamai fizicianul, și acum caută legile fizicii care să explice de ce pe lîngă luminosul domn Flutur, dînsul nu se vede nici măcar ca un abur ori ca, apără, Doamne!, Iulia Hașdeu.

Niculai Barbă, consilierul Luminii

Fiţi sociabili!