Doar…cineeee!?

Atîtea momente vesele au pigmentat meciul dintre Steaua (domnu’ Boroi, avem voie să-i zicem aşa, sau ne mănîncă bulăul?) şi Manchester City, încît zău dacă mai ştiu ce să aleg. Parcă, totuşi, dincolo de golul ăla la care fundaşul nostru stînga întîi s-a mutat de pe un picior pe altul pînă s-a hotărît să paseze portarului, timp în care mingea plecase deja de vreo 10 minute, ba intrase şi în aţe, dincolo de faptul că jucătorul meciului a fost ales (de noi, numai de noi, mereu numai de noi!) portarul care a luat „decît” 5 goluri!, ba chiar şi dincolo de şutul lui Hamroun în maţele portarului, cea mai amuzantă dintre toate întîmplările legate de acest meci suprarealist a fost geniala inscripţionare pe toată lungimea terenului şi pe o înălţime de zeci de metri a sloganului „Doar Dinamo Bucureşti”. Cel care a avut ideea merită salutat cu tot respectul, iar suporterii dinamovişti protejaţi ca speciile pe cale de dispariţie. Vă reamintesc că tot ei au fost cei care au lansat colosalul „Mitică la brutărie!”, după ce nişte imbecili le interziseseră afişarea banalului şi încă pe deplin actualului „Mitică la puşcărie!”. Cu atît mai demn de respect este umorul galeriei dinamoviste cu cît în urmă cu vreo două decenii aceeaşi galerie devasta tot ce-i ieşea în cale pe traseul deplasărilor. Întrebaţi-i pe cei mai bătrîni cum au devastat motelul „Canay” în ’97 sau ’98, după un meci cu Foresta la Suceava. Însă marea, uriaşa realizare a oamenilor ăstora nu a fost sloganul în sine, ci faptul că trupurile pe care s-au tras tricourile alea, albe şi roşii, aparţineau fanilor sau măcar simpatizanţilor Stelei. Ăştia sînt cei care le-au îmbrăcat, nedîndu-şi nici o clipă seama de ceea ce urma să apară scris. Au pus, pur şi simplu, botul, cam ca crapul cînd îi pui pe cîrlig mămăligă d-aia bună, fiartă-n lapte, aromată cu vanilie şi care mai are în compoziţie gălbenuş de ou şi miere. După care sfîrşeşte în tigaie.

Fiţi sociabili!