Doar unul mai puţin

…Şi tocmai cînd ne aşteptam ca lumea „oamenilor de fotbal” să se rărească cu vreo 8 exemplare, de fapt 10, că nici Naşu’ şi Mitică n-or fi, tocmai ei, inapţi de a sta la brutărie vreo cîţiva ani, iată că ne pricopsirăm doar cu un absent (motivat!): domnul Becali George, cu care fotbalul ar fi ajuns la 9 sau 11, depinde cum priviţi situaţia. Altfel spus, în loc de Turma-ntreagă, ne-am trezit doar cu berbecul cel mai mîndru băgat în ţarc. Dacă ar fi să rememorăm cîteva momente cu adevărat spectaculoase din filmul ăsta horror, atunci eu aş aşeza în capul listei declaraţia tipic becaliană din dimineaţa aceea fatidică, în care presupusul om încă liber, George Becali, îi acorda deja fel de fel de facilităţi viitorului presupus pîrnăiaş M.M. Stoica, precum şansa de a lucra în stîna, pardon, sera stăpînului, ceea ce, pe lîngă un regim de lucru evident preferenţial, i-ar fi adus lui M.M. şi şansa unei vitaminizări complete, că doar nu era tocmai omul presupus liber Nea Gigi să-i pună botniţă ca în „Desculţ” al lui Zaharia Stancu. Ei, răsturnarea asta ciudată de situaţie a creat, cred, destulă năuceală în rîndul protagoniştilor: mai întîi, cred, domnul Nea Gigi nu înţelege (nici de data asta!) ce caută în pîrnaie, dar mai confuz trebuie să fie M.M. întrebîndu-se ce caută el în libertate. D-asta totală, zic, fiindcă a lucra la Nea Gigi înseamnă deja a renunţa la o bună parte din libertăţi. Or, fără Nea Gigi, probabil că e prea multă libertate. Plus faptul care trebuie că-i dă coşmaruri lui M.M. încontinuu: el n-are sere, deci cum s-ar putea revanşa faţă de Nea Gigi?

 

Fiţi sociabili!