Doamnelor şi domnilor viitori aleşi,

La început de an, aşa cum se cuvine, după datină, tradiţie şi obicei (aşa ştiu eu din ziare, că astea nu merg unele fără altele, deşi toate înseamnă acelaşi lucru!), vă adresez o urare: să aveţi parte de sănătate, eventual şi de virtute, de bucurii, de (cum ştiu tot de prin ziare) împlinirea tuturor dorinţelor. Aici s-ar cuveni făcute nişte precizări, în sensul că dorinţele domniilor voastre intră, frecvent şi la o imensă majoritate, în conflict total cu legea. Mai intră în conflict, e drept, şi cu bunul simţ, cu normele elementare de comportament în societate, iar cînd sînt şi exprimate (şi în scris, şi prin viu grai), intră într-un conflict şi mai flagrant cu limba română. Unii dintre dumneavoastră, puţini rău, vor fi înţeles deja că ideea e că din nesimţit de multele sute de parlamentari cu care este mobilat Parlamentul, un număr infim chiar vă justificaţi prezenţa acolo, atît prin calificare (lăsaţi, nu mi-o băgaţi p-aia cu masteratele şi doctoratele, că-l ştiu cu nume şi prenume pe unul pe care l-am examinat la Bacalaureat şi care, la sfîrşitul supliciului, mi-a spus că dacă ştia că-i aşa de greu nu mai venea, că doar îi era suficientă Diploma de la facultate …pe care o avea deja!!!) cît şi prin prestaţiile de la locul faptei. Asta, desigur, atunci cînd vă învredniciţi să daţi pe la Parlament, pe la locul de muncă, adică. Iar cînd o faceţi, am observat că legile prioritare la dezbătut sînt, de vreo 25 de ani (dar parcă mai abitir din 2012 încoace, de cînd v-aţi înmulţit ca iepurii) cele prin care vă trageţi salarii, indemnizaţii, sume forfetare şi pensii de parcă chiar le-aţi şi merita! După cîţi sînt deja în pîrnaie şi după cîţi au dosare care îi vor duce tot acolo, acest Parlament pare mai degrabă un fel de Purgatoriu, din care Raiul se vede sub forma libertăţii de după mandat. După ce ne-aţi mîncat sănătatea în cei doi ani de „muncă”, mă sperie ideea că ăsta, 2015, e iar un an preelectoral. În care, desigur, veţi avea alte treburi decît alea pentru care v-am votat şi vă plătim. Sper ca măcar să vă anime gîndul cel bun. Cum, care? Ăla de a nu mai îndrăzni să candidaţi. 

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!