Doamnelor şi domnilor aleşi şi numiţi,

În urmă cu cîteva rînduri de alegeri, unul din finaliştii prezidenţialelor îi spunea celuilalt, dar adresîndu-se de fapt întregului electorat, că poporul ăsta pare a fi blestemat, din moment ce nu avea în acel final de campanie altă opţiune în afară de ei, cei doi foşti comunişti. Dincolo de retorica formulării, adevărul era chiar ăla, iar evoluţia ţării a confirmat că era vorba chiar de un blestem. N-au trecut prea mulţi ani, iar ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor s-au umplut de necomunişti ori chiar de anticomunişti, inclusiv din rîndurile PSD (pe care un număr considerabil de cetăţeni îl considera, pe bună dreptate, continuatorul/moştenitorul PCR), care mai tineri, care mai bătrîni, dar mai toţi declarîndu-se, repet, duşmani ai comunismului. Ceea ce, de fapt, nu-i rău deloc. Aşteptările noastre, ale boilor mînaţi la urne cu cireada o dată la patru ani, parcă-parcă începuseră să reînvie: la urma urmei, Ponta nu-i nici Iliescu, nici Năstase, Udrea nici ea nu-i tocmai Băsescu, iar alţi candidaţi la diverse funcţii, tineri şi ei, păreau a fi cei în măsură să facă uitat comunismul şi pe odioşii săi reprezentanţi aflaţi încă în diverse funcţii. Ceea ce părea a fi noua imagine a politicii româneşti a devenit în scurt timp ceva între comedie şi horror, imposibil de catalogat. Avem miniştri, inclusiv Primul, fie urmăriţi penal, fie arestaţi ori chiar condamnaţi, avem atît Puterea cît şi Opoziţia fugărite de dimineaţa pînă seara, iar a doua zi de la capăt, de DNA, de SRI, de ANI, condamnările parlamentarilor cumulează sute de ani, dosarele aflate pe rol însumînd probabil cîteva mii, cam asta este ţara pe care ăştia, necomuniştii lu’ Peşte (nu prăjit, ci mai degrabă împuţit, că doar vorbeam de cap, adică de cei aflaţi în capul ţării) au înţeles că trebuie să ne-o creeze. Spuneţi drept, nu vi se face cîteodată dor de comunişti? Nu, nu de asasini săraci şi cinstiţi, ca Iliescu… nici de infractori ca Băsescu… şi nici de dublu condamnaţi ca Năstase… de fapt, nu vi se face dor de ducă şi să-i lăsaţi pe ăştia, toţi, să se mănînce între ei, în loc să ne mănînce pe noi? 

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!