Doamnă Senator,

Vă mărturisesc că rar mi-a fost dat să întîlnesc o mărturisire ca aceea pe care aţi făcut-o dumneavoastră. Nu mă aşteptam ca ditamai senatoriţa, cu pretenţii de mare doamnă şi, în plan politic, pretendentă la fotoliul de primar într-un interesant şi cochet orăşel, să trîntească aşa o gogomănie pe gură, cum că banii de la Senat, un nimic de vreo 50.000.000 (lei vechi)) nu-i ajung nici de coafor (am evitat varianta „coiffeur” din cauza posibilei interpretări tendenţioase a grafierii în franceza de provenienţă). Halucinant, coană Joiţico! Chestia ţine mai puţin de autocontrol (la urma urmei, s-ar putea invoca scăparea porumbelului pe gură) şi evident mult mai mult de o anume educaţie. Pe care nu o au cei mai mulţi dintre politicienii noştri, care par a se fi antrenat pentru mulţii ani de chiul de la şcoală, chiulind încă din timpul celor 7 ani de acasă.

Apropo: dumneavoastră cum v-aţi petrecut copilăria? A fost una tristă, ca în autobiografiile alea patetice, menite a stoarce lacrimi de la cititorii sensibili şi, ulterior, voturi de la ăia care fie au suferit şi ei traume, fie pun, pur şi simplu, botul? Pardonaţi, dacă expresia pare niţeluş prea tare pentru urechile, şi ele sensibile, ale unei aşa mari doamne… Nu vreau să cad şi eu în patetisme şi să recurg la o retorică jegoasă de tipul „Ce să mai facă atunci amărîtele alea de colege ale mele, profesoare, care cîştigă 8 sau 9 milioane pe lună? Să nici nu se spele pe cap, că şi şamponul costă?”. Vreau doar să vă întreb dacă vă băgaţi căpşorul de trei ori pe zi în casca de la coiffeur ori o faceţi „decît” o dată pe săptămînă, dar la Roma sau Paris, fiindcă doar aşa aţi reuşi să vă coste cît aţi zis. Sau n-aţi zis!? Că am citit ceva prin ziare, cu extragerea din context, cu citarea trunchiată, chestii d-astea, pe care eu le cataloghez drept golănii. Dacă vin de la bărbaţi. Dar de la o femeie!? Cum naiba să le numeşti? Ca să-l mai parafrazez o dată pe enormul autor, poate că eşti mai bărbată, Zoe, decît laşi să se vadă.

Doru Popovici

Fiţi sociabili!